12 noiembrie 2010

Keep a five-metre distance.Thank you.

Aud povesti fantastice de la necunoscuti despre oameni ce'mi sunt apropiati.
Stau si ascult.Tac.Tac.Ascult.Senzatie de revolta amestecata cu dispret.
Ma foiesc pe scaun si privesc cat de convinsi sunt cei ce vorbesc.Murdaresc tot cu invidia si inversunarea lor.
Cuvinte folosite de o oarecare sunt rostite la unison de toti.Aceleasi concluzii aberante.

Cine sunteti voi?
Ce drept aveti sa vorbiti despre niste persoane pe care abia daca le cunoasteti sau sa inventati scenarii de carti SF?
Nici unul.
Nici macar tu,cel care ai fost acolo.Ai stat impreuna cu noi si ai baut cafele si ceaiuri din aceleasi cani ca si restu.Si tie ti s'a zambit frumos.Ai fost ascultat ,sfatuit,acceptat.Ti s'au facut surprize si am trait impreuna momente frumoase.
Iar acum ce faci?Arunci cu noroi in stanga si'n dreapta,preluand povesti pe care le finisezi la randul tau.Arata'mi macar un lucru care sa fie adevarat din tot ce emiti cu atata convingere.
Iti spun eu,nimic.
Iar mie ,ma repet,la fel cum ti'am si zis,nu'mi dai lectii de viata.Eu am simtit intens si frumos,iar cand am fost ranita,mi'am asumat responsabilitatea pentru greselile facute...Te'ai lasat modificat de lucrul care ar fi trebuit sa puna "mai"-ul in fata calitatiilor tale.
Ai devenit la fel ca ea...

Data viitoare cand spui ca pleci,doar pleaca.Inchide usa si pleaca.N'am nevoie.
Hai sa ne prefacem data viitoare cand ne intalnim ca nu ne cunoastem.Ce zici?

2 comentarii:

Liz spunea...

Stai linistita, Ale... Ei din asta traiesc... din vietile altora... nu-s in stare sa traisca pentru ei sau sa iubeasca pentru ei... si-apoi adevarul il stie doar cine a stiut unde sa priveasca si pentru cat timp... Mai e si sentimentul vulpii care nu ajunge la struguri si zice ca-s acri... :)

Ale spunea...

Da,stiu Liz...dar mi'a ajuns pana peste cap.Mi s'a facut rau fizic auzind toate aberatiile pe care le spuneau.M'am ridicat si'am plecat.