Aveam o calitate stranie.In plina fericire era suficient sa'mi inchipui ca fericire aceasta nu este de durata,ca sa simt cum se sfarseste.Si senzatia de fericire disparea nu pentru ca ar fi disparut conditiile care o creau;ea era alungata de gandul ca aceste conditii isi vor inceta existenta brusc si in foarte scurt timp.Imediat ce realizam acest gand fericirea disparea,iar conditiile care continuau sa existe nu reuseau decat sa ma irite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu