Draga ...,

Ma surprinde placut faptul ca sunt calma...Zambesc la cata energie si cate cuvinte irosite.
Am hotarat sa iti scriu ,poate fiindca e timpul sa vorbesc.Prea multe lucruri au fost ignorate si au ramas undeva in spate...atat de in spate incat tu sa nu'ti mai amintesti de ele,iar eu sa prefer sa nu le mentionez...

M'ai mintit pana in ultimul moment ,chiar si atunci cand puteai citi in vocea mea certitudinea cunoasterii situatiei.M'ai abordat in cel mai josnic mod si ai crezut ca vei obtine din partea mea revolta impreuna cu "nu"-uri urlate si strigate.
Ai mintit uitandu'te in ochii mei.te'ai purtat natural si normal ca si cum nimic nu se intamplase.
Din momentul in care m'ai vazut pe coridor pana in cel in care ai inceput sa vorbesti,era destul timp sa te loveasca adevarul...era destul timp sa realizezi ce'ai zis si facut...Iar eu...eu m'am gandit ca acel "imi pare rau",va fi urmat si de altceva.
M'ai lasat cu un gust atat de amar iar de dezamagit nu pot spune ca m'ai dezamagit,fiindca mai devreme sau mai tarziu,ma asteptam si la asa ceva.

Sincer,m'am saturat de scenarii incalcite si concluzii fictive.
Bucati pe care le'ai adunat...le'ai modelat si'ai format un "adevar" al tau .Adevar pe care ai incercat sa il vinzi in stanga si'n dreapta,dar, cu nici o parere de rau iti spun, nu ai reusit.

Inchei frumos,spunandu'ti sincer,ca Da,mi'e bine;chiar foarte bine acum.