It's not you,it's Me.

Nu mi'au placut niciodata prieteniile fortate,nici oamenii care au crezut ca ma pot minti.Nu sunt adepta jocurilor psihologice,nici a situatiilor de mijloc.Nu incerc sa demonstrez nimic,si nu am vrut niciodata .
Ma revolta lipsa de sinceritate.Ma deranjeaza persoanele care cred ca "stiu" totul.
Personal,nu am nimic,cu nimeni...doar sunt acele cateva "mici-mari" chestii...

De intrebat ,nu ma m'ai intreba ce fac...fiindca rapunsul pentru tine va fi acelasi mereu. Problema nu e cum formulezi intrebarea,ci in ce fel o spui.Nu am nevoie de inca o persoana care sa'mi ceara sfaturi,sa fie "acolo" si sa sfarseasca prin a'mi insela increderea.Nu.Nu vreau.Fara discutii filozofice,fara drame,fara povesti de viata si amintiri din copilarie.Fara.Nu mai am nevoie.Accepta linistea si golul imens dintre noi...

Poate chiar meriti,dar prefer sa'mi iau masuri de siguranta de data asta...
Multumesc.

Handmade sau "Day one"

Azi,maine si poimaine, targ handmade in ScenaCafe (locul unde au avut loc pana acum toate targurile).
De fiecare data a fost placut sa ma plimb printre standuri si sa admir/cumpar cerceii,bratarile,biju-urile altora,dar si mai frumos a fost sa stau chiar eu pe scaunul din spatele standului.
Asadar si prin urmare...avem una bucata masuta,asezata "strategic" langa bar...bijuterii din bilute si plastilina magica;care se intareste la temperaturi ridicate,iar la temperaturi mai ridicate-se arde...bratari din ata, impletite complicat ...genti...brelocuri...inele...strategii de marketing bine puse la punct si bineinteles,un blog -Blog de lucru manual.(care treptat treptat,prinde viata)
...si nu in ultimul rand,avem magneti.

LiaAleLiz si Puff-ul,va asteapta in Scena,de dimineata pana seara;cand mesele pline de handmade-uri vor fi inlocuite de oameni cu berile in mana,ce vor fredona versurile Omului cu Sobolani.

timpul nost...

-Timpul nostru a murit.Nu te uita asa la mine.Serios.Vorbesc serios.Timpul nostru a murit.

-Da?Cand?Cum? spuse razand.

-Da.Ieri.Sau poate era azi.Maine?Nu stiu cand si cum dar de murit a murit,asta e clar!

-...

-nu mai ticaie...

-...

-si uneori...rade...rade ca un maniac; cu atata pofta incat ma face si pe mine sa rad!

-Cine?

-Timpul.

-Pai...si...si de cine rade?

-De noi.

-De noi?

-DA,de noi.

-...

-Ahh...Nu intelegi nimic,nu’i asa?

-...cam da...

Si’au tacut amandoi pentru o vreme...

-Timpul nostru a murit,spuse oftand...

-...

-Sii...cred ca timpul s’a saturat de...

-De cine?

-...de noi..

-Si tu?

-Si eu ce?

-Si tu?

Ii zambeste si’i spune soptit...

-Eu nu am un timp al meu.Am sa raman cu al nostru...

imi este teama.
este exact acel sentiment dinainte sa cazi...
te'ai dezechilibrat,stii ce urmeaza...stii ca iti vei juli genunchii de asfalt....stii ca o sa doara si...si... ca nu mai poti face nimic,acum...

Draga ...,

Ma surprinde placut faptul ca sunt calma...Zambesc la cata energie si cate cuvinte irosite.
Am hotarat sa iti scriu ,poate fiindca e timpul sa vorbesc.Prea multe lucruri au fost ignorate si au ramas undeva in spate...atat de in spate incat tu sa nu'ti mai amintesti de ele,iar eu sa prefer sa nu le mentionez...

M'ai mintit pana in ultimul moment ,chiar si atunci cand puteai citi in vocea mea certitudinea cunoasterii situatiei.M'ai abordat in cel mai josnic mod si ai crezut ca vei obtine din partea mea revolta impreuna cu "nu"-uri urlate si strigate.
Ai mintit uitandu'te in ochii mei.te'ai purtat natural si normal ca si cum nimic nu se intamplase.
Din momentul in care m'ai vazut pe coridor pana in cel in care ai inceput sa vorbesti,era destul timp sa te loveasca adevarul...era destul timp sa realizezi ce'ai zis si facut...Iar eu...eu m'am gandit ca acel "imi pare rau",va fi urmat si de altceva.
M'ai lasat cu un gust atat de amar iar de dezamagit nu pot spune ca m'ai dezamagit,fiindca mai devreme sau mai tarziu,ma asteptam si la asa ceva.

Sincer,m'am saturat de scenarii incalcite si concluzii fictive.
Bucati pe care le'ai adunat...le'ai modelat si'ai format un "adevar" al tau .Adevar pe care ai incercat sa il vinzi in stanga si'n dreapta,dar, cu nici o parere de rau iti spun, nu ai reusit.

Inchei frumos,spunandu'ti sincer,ca Da,mi'e bine;chiar foarte bine acum.

Inceputul. I

Obisnuia sa se agite in fiecare seara…strabatea camera dint’o parte in alta…incercand sa gaseasca raspunsuri la intrebari nerostite.

In delirul ei,se oprea din cand in cand si isi asculta bataile inimii.obisnuia sa numere pana la 24.De mica a avut o problema cu numerele.Fiecare amintire a legat’o strans de niste cifre- zile,luni,ore,secunde,minute…orice.

La miezul noptii isi lua mereu pastila,niciodata nu i’a retinut numele fiindca i s’a parut de o inutilitate absoluta .Daca se chinuia putin putea gasi in noptiera cel putin o reteta mototolita,pe care era scris ,cu litere cursive numele medicamentului si boala de care suferea,

-Inutil!….absolut inutil…nu inteleg de ce fac asta!Sunt nebuna!iau niste pastile care rareori ma ajuta…absurd!!!...

Si calvarul incepea.Ma uitam la ea cum scria maxim zece cuvinte si apoi smulgea pagina din masina de scris,citea de doua ori ce scrisese si sfarsea prin a arunca ghemotocul de hartie undeva langa fereastra..

Mereu s’a comportat ca si cand eu nu eram acolo...

2.45...S'a dus la cuier ,a cotrobait in ambele buzunare ale paltonului pana a gasit pachetul.A trantit zgomotos scrumiera de masa,parca vrand sa masoare linistea si si'a aprins o tigara.era agitata,ii tremurau genunchi,iar degetele mainii stangi si le pocnea necontenit.

M'am asezat in fata ei si am privit'o atent.Avea ochii rosii si buzele uscate,iar parul...parul ii mirosea a parfum si tutun.Am apucat'o de glezne si i'am tintuit picioarele de podea.

Brusc s'a ridicat si s'a intors la masina de scris...iar eu ...eu am continuat sa numar...

...

...intre doua foi din caietul de desen,doarme un ghiocel...albul petalelor s'a incarcat de tus...

...si maine va fi doar...