The war inside of me

In portofelul meu s'au adunat trei bilete de tren in mai putin de o saptamana.Going back and forward.

Stii senzatia aia de confuzie totala...cand nu stii incotro te indrepti...cand mintea ta naste monstri cu chip de semne de intrebare in miez de noapte...

Incerci sa cauti o pozitie confortabila fiindca mai ai inca 10 ore de mers...te ridici hotarata...

"Fumez tigara asta si dupa ma culc.Gata!"

Inchizi monstrii intre vagoane si suflii tot fumul inspre ei sperand sa moara sufocati.Dar nenorocitii se intorc.

** 

Vreau sa spun "Stop!" Toate circuitele care s'au pus in miscare nu mai pot fi controlate.I lost it.

Niciodata nu am stiut sa fac alegeri...

I'm gonna go with what my brain says this time..

**

Imi doresc sa nu ai dreptate de data asta.M'am saturat ca toate concluziile sa fie tiparite intr'un viitor indepartat.Nu am timp sa astept.Prezentul mi'a pus deja pistolul la tampla.Asa ca retrageti cuvintele si lasa'ma sa sper ca n'am fost mai mult decat un simplu trecator.

5 words,not 2.

Atat de confuz e totul.Ma simt ametita si o durere ingrozitoare de cap face ce vrea din mine de vreo cateva zile.M'am oprit la mijlocul drumului si nu stiu incotro sa apuc.Chiar nu stiu.Conceptul de "om vedea ce'o fi " nu ma incanta deloc...in jurul lui se aduna prea multe intrebari (iar raspunsurile.. nici macar nu stiu cine ar fi acreditat sa mi le ofere).Asa ca m'am hotarat sa fiu pasiva o perioada..macar pana cand ceasurile se schimba.

Rutina se instaleaza treptat...cu pasi cat mai mici si nezgomotosi...intra.Exact lucrul de care mi'a fost cel mai frica.

Sambata am sa aflu ce urmeaza...daca raman sau plec...daca destinatia finala s'a transformat in escala sau daca revin la scenariul de toamna trecuta.

Oricum...ultimele zile din octombrie sunt traite intens-sarbatoresc un an.Dar treptat incep sa uit datele (ne)importante asa ca am sa concentrez totul intr'o Joi.

Nu Joi azi!

Vinul e acru iar berea amara in restul saptamanii.

just say it...

n'am nevoie de oameni falsi in jurul meu...am avut parte de suficienta prefacatorie.vorbeste'mi sincer.spune'mi   direct iar eu am sa fac bine sa plec.cand consider ca exista macar o crapatura pe unde m'as putea strecura-Lupt...dar cand usa imi este trantita in fata si pot auzi cheia  invartindu'se in broasca-Plec..

oricat de egoiste ti'ar fi motivele le pot intelege,dar ai macar decenta si recunoaste...

Lost it once again.

respira usurata doar pe jumatate...dar ochii ii sunt senini in pofida noptilor nedormite...
a obosit ingrozitor.cafeaua si'a pierdut din aroma iar paharul de vin baut seara e inca pe jumatate plin...
"Ti'am pastrat si tie"
agenda rosie zace aruncata intr'un colt de camera.a incetat sa mai scrie caci viata ei are un fir simplu...atat de simplu incat ar putea innebuni un om...
**
"de jumatate de ora sta imbracata sub dus...nu spune nimic..am intrebat'o cand s'a trezit, daca a mancat ceva....dar tot ce ma intreaba din cand in cand e -ce zi e azi?..
sunt ingrijorata, n'am vazut'o niciodata in halul asta.spuneti 'mi ce sa fac...va rog...vreau sa o ajut dar nu stiu cum"

**
cand a inceput sa piarda notiunea timpului s'a ridicat si'a mers in bucatarie.tremura toata si in lumina aia de asfintit parea ca plange.un plans calm- atat de neobisnuit pentru ea. si'a aprins o tigara, iar cand a ajuns la jumatate a intrebat din nou :
-ce zi e azi?
-Vineri.De ce?
-trezeste'ma Joi.

When you're sorry and that's not enough...

Singurul moment in care imi place sa fac bagaje este la plecare...niciodata la intoarcere.Mi'e dor de casa in sensul ca am nevoie de o pauza...de timp departe si loc familiar...cu oameni ce'mi cunosc zambetul fals si privirea trista.
Sper ca trei luni pot vindeca o situatie creata de mine.N'am asteptari nerealiste...doar ca mi'ar placea sa ne intoarcem la ce a fost acum mult timp.

We screw things up...

Neintentionat mai mereu....Inconstient ar defini perfect.Dar ma mint frumos ca poate ceva bun va rezulta din toata treaba asta- poate am sa renunt la un vechi obicei (caring is overrated!)...sau poate nimic nu se va schimba din putinul care ne'a ramas...

Un ciob dintr'o sticla de bere.O schita neterminata.Un pinguin  dintr'un ou kinder si un cercel ce trebuie inapoiat.

**
Mi'am cumparat cutii in care sa'mi impachetez cele zece luni...si etichete pentru fiecare sentiment...Am adunat toate indoielile pe care le am fata de viitor intr'o cutie veche de ceai pe care am s'o las aici...Amintireile sunt arhivate intr'un folder ascuns...iar dimineata asta sta desenata pe peretele meu din bucatarie-am vazut orasul asta la fel ca prima oara...

**
Some songs are meant to be the soundtracks of your life...

Sa tot fie iarna.

Mi'e dor de tine intr'o seara de joi cu'n pahar de vin pe care'l impartim si prea multe tigari in scrumiera...cu muzica buna pe fundal si trecut invocat...Sa nu ne cunoastem iar macar pentru o seara.Exista beneficii in a fi un anonim.

Mi'e dor de frigul care trecea prin palton,manusi, esarfa si putea fi alungat doar c'o imbratisare in mijlocul strazii...Iarna,oamenii comunica altfel...sau cel putin eu ma port diferit in sezonul rece.La final de octombrie astenia de toamna se metamorfozeaza intr'o stare de echilibru cand sunt capabila sa accept orice...cand sunt invincibila.Dar vine acel ultimul 28 si odata cu trecerea lui gradul meu de acceptare scade invers proportional cu temperatura aratata de termometre...si ma transform in cel mai uracios arici...Sunt capabila sa emit doar raspunsuri monosilabice.O apatie cronica pune stapanire pe mine...sunt rautacioasa gratuit si uneori la cereri insistente ofer cate'un zambet fortat.

Dezghetul.

Mi'e dor de parcul cu magnolii...As accepta primavara asta daca le'as putea vedea inflorind.

Let's put on a happy face and fastfoward..

cu dedicatie speciala.

Nu'nteleg nevoia asta de'a complica lucrurile...
Am fost acolo...Am disecat fiecare discutie pana cand toate cuvintele au inceput sa capete alta forma...am tinut strans de fiecare plan fictiv...de toate momentele;raman si'acum marcate cu rosu 'n calendar...
Nu incerca sa vezi nuante acolo unde exista doar alb sau negru...
Unii oameni asculta anumite melodii doar pentru muzica nu si versuri...Unele clipe aparent decupate din filme stau doar sub semnul spontaneitatii...O imbratisare in ploaie nu'nseamna acelasi lucru pentru doua persoane ,la fel cum o criza de plans nu'nseamna nimic mai mult decat o simpla descatusare...

Nu adopta atitudinea de "I don't give a fuck"...fiindca faza asta n'are cum sa dureze.Te incapatanezi sa lasi cat mai putin din tine la vedere pentru ca ti'e frica sa nu capeti alte rani...dar mai devreme sau mai tarziu ajungi in acelasi punct.Nu'ti fie frica sa fii ranit...doare al dracului de tare.stiu...
Dar se vor transforma in cicatrici...si alte povesti vor fi scrise...vor urma alte finaluri...

Dupa un timp ai sa ramai uimit cat de puternic poti fi...
Ai sa faci sacrificii,doar de dragul de'a vedea alt om zambind...si ai sa minti...teribil de mult...excesiv...patologic...atat pentru a proteja cat si pentru a te proteja...

Adevarurile sunt spuse dupa 2 ani  si trei shoturi de tequila, la o masa rotunda unde s'au scris prea multe povesti ...

primavara nu e anotimpul meu...ci doar perioada aia din an in care ma refac dupa o iarna frumoasa cu deznodamant complicat.absurd.fac curat si trag linie.plusuri.minusuri.concluzii.

...sau dau skip la tot pana'n mai...cand va fi trecut suficient timp iar orice ramasite se vor pierde pe drumul spre mare..

In momentul in care investesti prea mult si ajungi la concluzia ca te aflii intr'un faliment sentimental, tot ce poti sa simti e furie.strigi.injuri.trantesti.plangi...si'apoi...cauti sub saltea rezervele pentru "zile ploioase" si speri ca ti vor ajunge cat sa'ti revii.cat despre investitiii viitoare, afirmi cu tarie ca renunti.
astept ...salariul ...ziua de vineri...piesa de teatru...trenul...20...cafeaua la pachet...

"for life..for love..for sex"

s'a terminat sesiunea...as tipa de bucurie dar inca n'am aflat nota la examenul la biofizica..
planuri multe..neclare...colorate...ce implica muzica,carti ce'asteapta sa fie citite, nopti albe, oameni faini si calatorii..

Mi'am resetat inima si mintea saptamana asta...revin la aceleasi ganduri de inceput...no strings attached...
Mereu am asteptat...eu am fost cea care am avut rabdare...oricat...oricand...oricum.N'a contat.Am asteptat sa se intample ceva si chiar daca tu ai reusit sa ma faci sa "vorbesc"..chiar daca mi'ai propus sa dezgropam toate cadavrele impreuna...n'a fost suficient.

Putina dezamgaire amestecata cu un sentiment de usurare...
Renunt...pentru ca am obosit...pentru ca nu ar trebui sa fie atat de greu...pentru ca nu vreau sa ajung iar in punctul din care nu mai pot da inapoi...

cause all we need right now is rock, lime and tequila...

sometimes I'm invincible.

**
Netter imi zambeste malitios..

Si'a aprins o tigara .E nemultumit ca nu am zahar in casa pentru cafea.Imi rasfoieste caietul cu desene si rade.

Ma uit la el uimita...Cata aroganta...

Ii spun sa taca pentru cateva secunde ca azi n'am chef sa discut cu el...Caut un plan de organizare intr'o agenda rosie...Gol.Universul se revolta.Timpul refuza.Disperarea se instaleaza.

Netter nu abandoneaza...ma bate la cam sa citesc vascularizatia membrului inferior.

Azi sunt incapatanata.."Nu esti seful meu!"

Ma priveste adanc in ochi si cade intr'o tacere mormantala.

...incep sa ma simt vinovata...trantesc toate cartile in semn ca ii stiu jocul...renunt la orice forma de revolta..
...mormai un "Bine" indescifrabil si revin la plansa 504.

**
Din sase au trecut trei...I'm half way there...
Biochimia se poate invata in sesiune,dar presupune sa ai cateva notiuni de baza legate de chimie si sa stii despre ce se povesteste la laboratoare.De recomandat ar fi sa citesti din timpul anului cursurile macar pe diagonala...Daca ai avut tangete cu chimia in liceu...poate chiar ti'a placut un pic...biochimia din semestrul I nu este o problema.Cartea ramane sfanta si trebuie parcursa de cel putin trei ori...Ciclul Krebs e simpatic ...chiar si metabolismul ,care mie una mi s'a parut extrem de scarbos-devine accesibil dupa ce'ti realizezi propria schema.
Primele zile din sesiune sunt cele mai ciudate.Poti experimenta doua senzatii...1.ca esti incapabil sa te organizezi corect si ca timpul se misca in defavoarea ta...sau...2.ai suficient timp asa ca tot amani capitolele grele pentru ultimele zile inainte de examen...

La anato e mult... iar cu o zi inainte de examen toti "inteleptii" iti sugereaza sa nu mai citesti nimic si se iveste inevitabil replica arhicunoscuta "porcul nu se ingrasa in ajun"...Te hotarasti sa ii asculti ca e prima sesiune si cei "batrani" stiu mai bine...Incerci...dar te trezesti privind in gol gandindu'te ca daca'ti pica la oral canalul inghinal nu prea stii ce sa zici la orificiul profund...Repeti...Inca putin.Iar ora aia se transforma in sase..

**
In rest..am nevoie de o seara friguroasa de sambata...de prietenul McGregor si o imbratisare lunga...

**

Stiu ca iar suntem in punctul in care oscilatiile noastre se intersecteaza.Nu ma judeca doar fiindca am indoieli...sunt justificate...

si revin la lucruri practice,caci de iubiri neimpartasite sau de despartiri dureroase am tot avut parte.mi'a cam ajuns..asa ca ma intorc la o necesara realitate.
sunt ingropata in cursul de biochimie...la propriu....iar frustrarea mea creste proportional cu numarul de greseli pe care le gasesc.caci aldosteronul si antidiureticul nu's unul si acelasi lucru, dar asta'i alta poveste.
astept pachet d'acasa si planific study group cu cele mai pufoase clatite..
in Anglia ninge de se suspenda cursurile  iar la mine a venit primavara...anotimp perfect pentru imbratisari gratuite, gesturi altruiste si planuri de plecat/venit..

sa ne bucuram de soare...

OLIVE

plecam cu gandul de a ne face alte vieti...cu ganduri incurcate ce propun schimbari radicale...crestem treptat si incet...am vrea sa ne grabim,dar dupa multa alergatura tot ce'ti doresti e sa tragi adanc aer in piept, sa nu mai simti cum iti explodeaza plamanii si...sa te plimbi...calm..
intr'un final plecam.ne mintim pentru un timp ca ne'am rupt de trecut dar el revine sub alte forme...Constant.
oameni noi si locuri noi nu'nseamna neaparat si sentimente noi.recunosti o stare si paraca'i vrea sa o trimiti inapoi cu trenul de 19.30.
iar primul impuls este sa fugi...dar te lovesti de fiecare oglinda in parte.toate'ti arata ceea ce stii deja...
"Dark and twisted"

apoi vine momentul in care descoperi povestile altora cum prind radacini in tine...ajungi sa'i intelegi si reactionezi similar in situatii indigo.

te trezesti abia cand ti se iveste ocazia sa alegi...si renunti la zambetul tau pentru a vedea un altul..