Incerc sa discut cu tine,dar stiu ca nimic din tot ceea ce stiu nu o sa functioneze.Poate fiindca unui om care recunoaste ca este nebun,nu'i poti scrie la final,in rubrica deasupra careia scrie Diagnostic,simplu si sec: nebun.
Mi se face frica de fiecare data cand reusesc sa te analizez mai atent...esti o combinatie ciudata de reactii,de sentimente si trairi...un amestec dulce-amarui intre ce se cuvine si ce nu. Esti o explozie...un solo de chitara electrica dar cateodata ,un "necunoscator" te'ar putea confunda cu acordurile delicate ale unei viori...
Si fiecare gest de respingere,nu lasa in urma decat nedumerire...
Cu privire confunza,te iau in brate atunci cand te intorci plangand si'ti spun ca o sa supravietuim..asa cum am facut'o de atatea ori...separat si impreuna...
Iar sufletul tresare la "altadata"...dorul sadeste alte rani.Diferite.Sentiment in premiera ce face trupul sa se zguduie cand aude cateva referiri...
Obrajii ard iar delirul e definit drept vis.Boala are simptomatologia unei raceli.
"Like I said, disappearances... happen.
Pain... goes phantom.
Blood... stops running.
And people... people fade away."
Un comentariu:
tristeatea e frumoasa prin cuvintele tale..
Trimiteți un comentariu