Astazi am vazut trei femei plangand.M'am uitat la ele,la felul in care le tremurau genunchii si cum incercau sa'si inghita propriile lacrimi.Am tacut si nu am putut sa spun decat "imi pare rau" intr'un final.Stiu.Nu era vina mea.
...ce a pierdut.. ce nu are si ce e pe cale sa piarda...
In astfel de momente stii ca orice ai spune nu ajuta,fiindca nimic,oricat de logic ti s'ar parea tie este lipsit de sens pentru persoana in cauza.E nevoie de atat de putin ca sa declansezi...amintiri...momente...cuvinte...mesaje scrise tarziu...zambete...priviri...toate vin deodata,neanuntate.
Ramai mut si golit,ca si cum intreaga explozie te'ar fi lasat fara vre'o picatura de energie...si singurul lucru pe care'l vrei e sa te intorci acolo.Acolo difera pentru fiecare;e locul in care ti'e bine...locul pe care multi dintr noi il numim "acasa"...
**
Si defineste'o cum vrei tu.Nu te uita urat la mine,fiindca stim amandoi ca sunt nenumarate lucruri care au fost lasate cu semn de intrebare...
...e mai bine asa...
been there,done that.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu