22 iunie 2011

Miercuri 22

Exista lucruri care te iau prin surprindere...cand te astepti cel mai putin,zbang-te loveste drept in fata.Te batai debusolat de pe un picior pe altul,si intr'un final cazi si privesti confuz in gol in speranta unui raspuns...

1. Negarea („Nu se poate, nu e adevărat”). Recurgem la refuzul acceptării realităţii atunci cînd vrem să fim scutiţi de experienţele dificile din viaţă, din cauza fricii de ceea ce ne aşteaptă. Instinctul de conservare păstrează o urmă de speranţă (poate că doctorii s-au înşelat, poate că dignosticul e greşit...). Este important de reţinut că ceea ce se află în spatele acestei atitudini este teama şi deci putem s-o controlăm prin încurajări din partea celor iubiţi. Negarea este un mecanism de apărare temporară care ne oferă timpul necesar pentru a ne pregăti în vederea acceptării viitorului, imaginat acum în culori sumbre. Este o reacţie normală, dar pe tremen lung, poate avea consecinţe grave. Odată ce vom fi pregătiţi, vom putea trece mai departe la o etapă ulterioară.

2. Furia care poate să apară atunci cînd nu mai putem menţine prima etapă. Mînia poate apărea îndreptată împotriva celorlalţi („Vezi ce-am păţit din cauza ta?”, „De ce eu şi nu altul care nu face nimic, se îmbată mereu, îşi bate nevasta”, etc...), a lui Dumnezeu („Doamne, cum poţi să-mi faci mie asta?”) sau chiar a propriei persoane („Am fost inconştient că am fumat aşa de mult”). Considerăm că ceea ce ni se întîmplă este nedrept şi de aceea încercăm să ne schimbăm soarta prin violenţă. Putem deveni invidioşi pe cei care sînt sănătoşi, sau pot apărea şi alte menifestări negative pe care nu ni le cunoşteam, scoase la iveală de situaţia limită prin care trecem. Acestea sînt rezultate din ataşamentele pe care le avem faţă de lucruri, obiceiuri, chiar de viaţă.

3. Tîrguiala apare atunci cînd furia nu ne-a adus ce am sperat. Aşa că încercăm să obţinem „anularea sentinţei” făcînd „ceva bun”. Cele mai multe tocmeli le facem cu Dumnezeu şi sînt ţinute în secret („De-aş trăi măcar să-mi văd copilul la casa lui”, „Dacă mă fac bine, o să dau de pomană mai mult, o să merg mai des la biserică...”). Dincolo de aceste tocmeli se află de regulă un sentiment de vinovăţie. Era necesar să schimbăm ceva în viaţa noastră, şi, dacă n-am făcut-o de bunăvoie, o vom face acum datorită fricii. Este foarte important acum să descoperim această vinovăţie care ne face să negăm, să ne revoltăm, să ne tocmim şi apoi să renunţăm la ea, căci nu ne va duce decît la alte şi alte încercări de negocieri şi compromisuri care vor eşua inexorabil.

4. Cînd am pierdut orice speranţă de a scăpa de destin şi de a căpăta ceea ce vrem aşa cum vrem noi, apare depresia. Este o stare de spirit în care energia este foarte scăzută, şi ne prefacem că nu ne pasă. Apăsaţi de sentimentele noastre, nu vrem să avem legături cu nimeni. E de dorit să dezăgăzuim durerea, pentru a ne putea elibera şi trece la etapa următoare.

5. Acceptarea. De abia cînd ne împăcăm cu lumea şi cu noi înşine ne putem revizui cu luciditate întreaga viaţă, întrebîndu-ne dacă valorile conform cărora am trăit au fost corecte, ce am greşit, ce am învăţat din aceste greşeli, şi mai ales ce a fost frumos în sufletele noastre, ce amintiri merită să ne însoţească în călătoria ce ne aşteaptă. Este o etapă importantă care restabileşte adevărul pe care am încercat de multe ori inconştient să-l acoperim în trecut, să-l modificăm pentru a ne simţi mai bine. Identificarea erorilor pe care le-am făcut în trecut faţă de alţii sau chiar faţă de noi ne ajută să ajungem la o înţelegere mai profundă a vieţii şi a lecţiilor ei, şi ne poate aduce multă pace sufletească dacă vom găsi puterea şi curajul de a cere iertare celor faţă de care am greşit. Este un moment important în care putem face curăţenie în viaţa noastră, împăcîndu-ne cu cei care sînt importanţi în destinul nostru. Acum e momentul să ne împăcăm cu întreaga noastră viaţă.


...si te iubesc,fiindca te iubesc...asa cum esti...cu crize de femeie nebuna,cu glumele tale sarcastice si tipologiile tale inventate.cu mirosul de tutun amestecat cu parfum...cu ochii tai "albastgrii" ,mijiti cand esti nervoasa si pantofii tai fara toc care fac zgomot...cu sarutul pe frunte si tot ce inseamna a ta "meserie"...

si pentru ca mereu am stiu ca intelegi,chiar daca trebuia sa spui "Nu" si sa bati cu pumnul in masa.

pentru ca esti...

Niciun comentariu: