Ametesc repede.E de la frig sau de la firul nefiresc al lucrurilor?...inca n'am aflat..
Ma opresc intre etaje,privesc inspre un colt de cladire si tresar la o imagine...Scutur rapid din cap si imi reprim orice gest ce m'ar putea da de gol...
Am aflat accidental ce scrie pe poarta liceului nostru...am exclamat de cateva ori si apoi m'am lipit cu spatele de gard si am asteptat acolo...
Asa e,suntem mult prea departe de unde am plecat si nici nu mai e cale de intoarcere.A disparut .Unii ar spune ca e ca si cum n'a fost vreodata ,iar altii inteleg ca "azi" depinde de fiecare la ce timp e trait...
Am relatat o jumatate din poveste si m'am oprit.Mi'am stins tigara si le'am evitat privirea.Nu am putut mai mult,cuvintele s'au oprit undeva in mine ...iar ei...ei au ramas cu imaginea ursuletului ce'si stergea lacrimile si fugarea norisorul..
Anul asta trebuie sa ma trezesc altfel...incerc sa alung sentimentul de gol.Si parca odata cu trecerea timpului dispare fiecare farama din elementul surpriza...sau poate doar am crescut...
Comportament de neinteles...care trebuie acceptat.se trateaza cu zambet calm,cafea si imbratisare...
*O camera.Sa pot trage draperiile si sa fie noapte.Sa ma ascund sub plapuma...sa reusesc sa ma odihnesc..
Obraji rosii.Par ravasit de vant.Maini reci.Guler de haina ridicat si tremur....
Flashback.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu