Ma intorc obosita in ultimul hal...cu o raceala si o voce de nerecunoscut...cu ochii decolorati din cauza apei sarate si buzele crapate de febra..
Ma misc ca un om bolnav si ma simt ca unul...Psihic...fizic...totul e intors pe dos.
O saptamana care se presupunea ca ar trebui sa ma vindece de fiecare "ceva" cumulat anul asta,nu a reusit decat sa imi incalceasca gandurile si mai tare.
Cand am coborat din autocar mi'am muscat buza inferioara de frica unei revederi.Am tresarit imediat ce mi s'a inmanat un servetel,parca trezindu'ma.
Tricoul iti miroase a mare iar intre cusaturi garantez ca exista nisip...am inotat in fiecare noapte si am tremurat de frig pe plaja cautand pietre si scoici.
Ma gandesc la cat de mult a insemnat si totusi cu cat de putin am ramas.Cate sacrificii si cuvinte irosite.
Offtopic:Ma irita nepasarea sau mai bine zis,falsa pasare/grija si urasc ipocrizia.Simt nevoia de cateva zile sa spun asta.
Marea?Marea are un mod tampit de ati arata tot ce a fost frumos in viata ta intr'o fractiune de secunda-iar dupa ce trece acea secunda ramai nostalgic...ramai cu imaginea piciorelor tale in timp ce sunt acoperite de apa...ca mai apoi sa fie iar descoperite; iar nisipul sa dispara treptat de sub degetele tale...
Nu aveam dorinte dovada ca nu a fost nimic de indeplinit...Nu aveam sperante....Nimic...
Un semn azi si ar fi schimbat lucrurile complet...
Maine plec...iar...de data asta,las totul acolo...
http://www.youtube.com/watch?v=k40su7eHgIs
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu