...am simtit dupa destul de mult timp,mirosul de cafea proaspat facuta si m'am surprins fredonand versurile unor melodii (ne)cunoscute.Am simtit cum ma scufund in pernutele moi ale fotoliilor,iar cafeaua avea gustul pe care il cautam de atata vreme.Am urcat in mansarda in recunoastere,dar joi...joi seara,mansarda e plina de straini.
Mi'am amintit de cat de frig a fost iarna trecuta...
Am agitat de cateva ori lingurita,cat sa se dizolve zaharul si am simtit un fior rece in timp ce ma uitam pe geam ...
M'am intors spre ea...era la fel de pierduta ca si mine...totusi ,zambitoare si bine...
Cand usa s'a inchis in urma noastra ,cu acel zgomot atat de familiar,am realizat ca realitatea striga dupa mine...
3 comentarii:
Iti multumesc de promovare. Si, da, joia mansarda e plina de straini...
Nici tie nu ti-ar strica un zambet. E atat de simplu sa zambesti fara motiv daca vrei!
>:D<
Hai sa ne mai intalnim!
Liz: cu placere.see iu tomorrow...
Jul:da,este simplu sa zambesti fara motiv.dar,zambetele tind sa'si piarda din farmec si caldura daca sunt date pe "fara motiv"...
Trimiteți un comentariu