mai sunt 5 ore si doua minute

suntem in 31 si asta e probabil ultimul post pe anul acesta.m'am tot gandit zilele astea sa scriu ceva plin de sentiment si esenta sau sa scriu despre realizarile mele pe 2008,dar am sfarsit prin a reflecta asupra mea,persoana de atunci[sfarsit de 2007] si persoana de acum.cele doisprezece luni care au trecut imi ofera un ciudat sentiment de usurare dar totodata de tristete.s'au petrecut atat de multe si m'am schimbat...nu atat de mult>;),dar perceptia mea asupra unor lucruri este diferita ; probabil asta voi spune si la anu.dar acum in timp ce ma confrunt cu o ceasca de ciocolata calda pe jumatate terminata incerc sa'mi pun gandurile in ordine.niciodata nu prea sunt coerenta cand imi propun sa discut despre un anumit subiect[ probabil lipsa zapezii e unul din factori-ma deprima].nu ramane decat sa va urez LA MULTI ANI si un an plin de tot ce va doriti.

"Bai,asta e!"

DEZAMAGIRE.

Craciun fericit!

...cand esti prins intre viata si moarte...

poate e un mod prea dramatic de a o spune dar fiecare macar odata in viata a trebuit sa aleaga;intre a merge cu trenul sau cu masina.a vedea o comedie sau o drama...in a exprima ceea ce simte sau a pastra totul doar pentru el.uneori nu mai depinde de tine...situatia este atat de bine definita si conturata incat in mintea ta nu mai exista nici o confuzie. stii exact ce trebuie sa alegi chiar daca nu e bine,chiar daca cealalta varianta e mai avantajoasa.esti obligat.

cand te aflii in moarte clinica...este ca atunci cand te aflii pe coridorul unui spital si astepti cu rasuflarea taiata sa vezi cum se simte persoana aceea la care tii.nu depinde de tine.te aflii in voia lucrurilor.nu depinde de tine daca doctorul e un dobitoc si nu stie sa opereze si prietenul tau moare,nu depinde de tine daca apar complicatii.nu depinde de tine ...dar te afecteaza.

oamenii,vremea,horoscopul,programul,lipsa timpului etc. ajung sa ne controleze inconstient deciziile pana'ntr'o zi in care ce credem noi nu mai conteazai.o zi in care nu mai putem sa alegem.in care nu mai putem spune DA sauNU.

Santa,we need to talk.

Draga mosule.

M'am gandit sa iti scriu o mica scrisoare.Probabil si tu esti la curent cu noua metoda;nu mai folosim pixul si hartia...tastam.asa ca,iata'ma aici, in fata monitorului staorcandu'mi creieri sa gasesc ceva cat mai decent sa'ti cer.mint.chiar nu e nevoie sa ma chinuii.stiu exact ce vreau...dar inainte sa'ti spun ce e ,tin sa te informez,ca am fost un copil bun,ca am ascultat de mami si de tati[in limita bunului simt] si n'am trecut pe rosu [decat ocazional:D] am si note bune[defapt mai bine nu vorbim de ele,cel putin de alea la fizica:-S]am fost draguta si amabila{not]...calma si rezonabila.nu m'am irascibilizat la orice porcarie.nu,draga mosule.asa cum am mai spus,am fost un plod cuminte care anu asta s'a mai abtinut din tampenii...
apropo sa stii ca nu am sa te iert pentru faza de acum 10 ani,cand in loc sa mi'o aduci pe barbie mi'ai adus o motocicleta.bine,adevarul e ca m'am distrat mult mai mult cu ea decat cu bipeda aia,blonda,superficiala si lipsita de viata[imi cer scuze fanilor barbie si fetitelor sub 11 ani].
revenind la oile noastre.draga mosule,in varful listei se afla acel Canon 450D[pe care am pus ochii inca din vara]...apoi urmeaza o pereche de casti si un microfon-care mi'ar fi extrem de folositoare[poate asa nu o sa'mi mai vina factura la telefon peste un milion]...o pereche de sosete cu baterii[sa nu'mi mai inghete picioarele].vaza aia dragutza pe care'am vazut'o la galeriile de arta.tastatura de la un laptop fiindca asa imi vine si mie inspiratia.o zgarda noua pt Cokie[vezi nu ma gandesc doar la mine] ......hmm.am sa o continui mai tarziu ca ,vad ca acum am ramas in pana de idei si da mosule stiu,stiu ca e criza financiara:(....

Toate cele bune doamnei Craciun si lui Rudolf.

PS:promit ca anul asta o sa pun si putina scortisoara in paharul cu lapte,asa cum iti place tie.de prajiturele nici nu mai vorbesc.o sa te astepte sub brad ca intotdeauna.

=))

Tenacious D - The History of D
Asculta mai multe audio Muzica »

...pentru ca uneori avem nevoie doar de o vorba buna,de un zambet...doar de Atat.sa vedem ca exista acel cineva caruia ii pasa.

Introspectie.

S'a intamplat duminica.da,stiu ca au trecut trei zile de atunci dar cred ca in sfarsit am reusit sa inteleg situatia.sa nu mai fiu speriata si sa o accept.Bineinteles ca m'am inecat si am simtit nevoia sa tusesc,dar probabil atmosfera acelei nopti de decembrie m'a determinat sa continui.Am stat cu mainile pe pervaz si dupa vreo doua minute am simtit cum un tremur interior ma cuprinde. cum ceva ireal imi pulseaza in vene si tample.cum lucrurile se dilata,chiar si umbrele inflexibile pana in acel moment, acum,se miscau frenetic in jurul meu.Lumina felinarului din fata geamului devenise din ce in ce mai mica...pana cand am ramas doar eu si intunericul.Am simtit cum ma departez de propriu'mi trup si ajung la un nou nivel existential.Am simtit cum sufletul mi se sufoca si cum ma transform in energie.intr'o combinatie bizara de praf fum lumina si spirit.Eram alcineva sau mai bine spus alceva.Ma puteam vedea stand pe marginea ferestrei contempland nemarginitul.Avansasem.Depasisem noi bariere...

Zaceam pe podeaua rece a balconului proaspat renovat privind stelele.lucrurile palpabile disparusera.ma detasasem de intreaga lume.eram prinsa in vid.intr'un gol infinit presarat cu lumini fluorescente...