traiesc intr'un glob de sticla.iar lumea mea...hmm.ce pot sa va spun.e rotunda si infinita.nu are margini;si chiar daca aparent sunt despartita de realitate de un mic strat transparent care tinde mereu sa imi deformeze perceptia asupra adevarului...eu decid.eu decid cine poate sa intre in lumea mea cea mica si rotunda,lumea mea plina de vise si dorinte.

ploua.privesc cum picaturile de apa se napustesc asupra universului meu,dar eu sunt incolora iar stropii reci n' ajung la mine.vreau sa ii simt cum imi inunda fiinta.prea tarziu.soarele a rasarit.si fix atunci ,cand nu mai existau sperante,cand toate luminile se stinsera,o picatura infima de viata,de dragoste mi'a atins obrajii imbujorati.

te'am simtit.

nu am destul zahar sa indulcesc cafeaua.

acum ma simt ca un copil caruia i'a fost luata bomboana,ca un copil care tocmai a aflat ca mos craciun nu exista..nu este corect sa traiesti o iluzie,nu este corect sa ai incredere in oameni si in tot ceea ce spun ei...fiindca mai devreme sau mai tarziu vei fi ranit.
stiti sunt acele clipe cand adrenalina si serotonina dispar si ramai doar tu si gandurile tale.. inevitabil incepi sa privesti lucrurile total diferit.incepi sa'ti pui intrebari si sa dai sensuri multiple cuvintelor si actiunilor.incerci sa'ti explici dar nu reusesti...iar cu cat aprofundezi mai mult cu atat starea de moment se evapora fiind inlocuita de amara dezamagire.e un sentiment care te epuizeaza complet.in final cazi infrant intr'un gol infinit al semnelor de intrebare fara raspuns"?"...asteptand eutanasierea simturilor.

sunt fericita.

doar atat.

o dimineata cetoasa in care soarele rasare timid;iar tu,tu nu esti acolo...

"Acceptam sa traim in lumea care ne este oferita..."

Constransi de Fericire,

Aveam o calitate stranie.In plina fericire era suficient sa'mi inchipui ca fericire aceasta nu este de durata,ca sa simt cum se sfarseste.Si senzatia de fericire disparea nu pentru ca ar fi disparut conditiile care o creau;ea era alungata de gandul ca aceste conditii isi vor inceta existenta brusc si in foarte scurt timp.Imediat ce realizam acest gand fericirea disparea,iar conditiile care continuau sa existe nu reuseau decat sa ma irite.

ce ar trebui sa inteleg eu prin rezultatele testului psihologic?ca sunt la fel ca si colega din ultima banca sau ca tipul care sta pe randul de la fereastra...ca toti semanam.ca nu exista nimic care sa ne deosebeasca.ca toti putem fi foarte usor clasificati pe diferite categorii;instabili emotional,sociabili,timizi,agresivi,comunicativi,necomunicativi, egoisti,altruisti, prosti.destepti. atenti. cum ramane cu "fiecare om e deosebit in felul lui"?cum ramane cu implicarea personala?e simplu, nu ? sa trantesti niste formulare.si apoi sa ii repartizezi si sa'i judeci."are intre 12-15 puncte.nu e bine.are nevoie de ajutor"nu este de'ajuns;fiindca nu poti fi niciodata sigur ca baiatul ala care parea atat de cuminte si educat nu va claca intr'o buna zi.nu stiu,poate ce vreau sa spun este ca oamenilor ar trebui sa le pese mai mult...

:D

zi memorabila.momentan incerc sa'mi fac tema la fizica.am trecut de stadiul de negare si resemnare...acum o iau de la capat.incerc.daca nu reusesc,asta e .va trebui sa ma scol cu 5 minute mai devreme.sa ajung la scoala.in primul minut din cele cinci sa gasesc pe cineva care a facut problemele[si credeti'ma sunt greu de gasit] si restu de 3 minute si jumatate -ca 30 de secunde prevad ca o sa le pierd descriind cum am fost eu eleva silitoare si am incercat-sa le petrec copiind:d.