21 decembrie 2008
17 decembrie 2008
Introspectie.
S'a intamplat duminica.da,stiu ca au trecut trei zile de atunci dar cred ca in sfarsit am reusit sa inteleg situatia.sa nu mai fiu speriata si sa o accept.Bineinteles ca m'am inecat si am simtit nevoia sa tusesc,dar probabil atmosfera acelei nopti de decembrie m'a determinat sa continui.Am stat cu mainile pe pervaz si dupa vreo doua minute am simtit cum un tremur interior ma cuprinde. cum ceva ireal imi pulseaza in vene si tample.cum lucrurile se dilata,chiar si umbrele inflexibile pana in acel moment, acum,se miscau frenetic in jurul meu.Lumina felinarului din fata geamului devenise din ce in ce mai mica...pana cand am ramas doar eu si intunericul.Am simtit cum ma departez de propriu'mi trup si ajung la un nou nivel existential.Am simtit cum sufletul mi se sufoca si cum ma transform in energie.intr'o combinatie bizara de praf fum lumina si spirit.Eram alcineva sau mai bine spus alceva.Ma puteam vedea stand pe marginea ferestrei contempland nemarginitul.Avansasem.Depasisem noi bariere...
Zaceam pe podeaua rece a balconului proaspat renovat privind stelele.lucrurile palpabile disparusera.ma detasasem de intreaga lume.eram prinsa in vid.intr'un gol infinit presarat cu lumini fluorescente...
Zaceam pe podeaua rece a balconului proaspat renovat privind stelele.lucrurile palpabile disparusera.ma detasasem de intreaga lume.eram prinsa in vid.intr'un gol infinit presarat cu lumini fluorescente...
16 decembrie 2008
15 decembrie 2008
"un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă"
Era sambata seara si eu...ma rog,am dat peste un post foarte dragut despre suflet.titlul era sub forma unei intrebari "CE E SUFLETUL?" si puteai sa'ti exprimi parerea.
Raspunsul meu:
"Ce ciudat,ce bizar si ce coincidenta.am avut aseara o scurta discutie cu o persoana exact pe tema aceasta...ea sustinea cu mare convingere ca nu exista suflet.sentimentele de vinovatie,dragoste etc sunt doar impulsuri nervoase.totul se intampla la nivelul creierului...nu este nimic special.este doar o simpla iluzie.
Plamanii sunt sufletul..sufletul se hraneste cu dragoste si este in permanenta in cautarea ei.Fumul de tigara este dragostea.cu fiecare tigara fumata ceva ramane in plamanii tai…relatia dintre dragoste si suflet este chiar dependenta de nicotina.
Raspunsul meu:
"Ce ciudat,ce bizar si ce coincidenta.am avut aseara o scurta discutie cu o persoana exact pe tema aceasta...ea sustinea cu mare convingere ca nu exista suflet.sentimentele de vinovatie,dragoste etc sunt doar impulsuri nervoase.totul se intampla la nivelul creierului...nu este nimic special.este doar o simpla iluzie.
Plamanii sunt sufletul..sufletul se hraneste cu dragoste si este in permanenta in cautarea ei.Fumul de tigara este dragostea.cu fiecare tigara fumata ceva ramane in plamanii tai…relatia dintre dragoste si suflet este chiar dependenta de nicotina.
13 decembrie 2008
.E simplu,nu?
23:39
s'a pus praful pe tastatura de cand am scris ultima oara.deschid calculatorul.imi aduc ce'a de'a doua cafea si ma gandesc la ce'am facut azi.am realizat ca foile albe de hartie ma complexeaza.mereu ma cramponez de inceput...de prima fraza.primul cuvant.sfarsesc prin a maltrata biata foaie cu taieturi grosolane.in fata unui document word stiu ca infinutul imi apartine.ca pot mereu sa sterg ce am scris...ca o pot lua de la inceput oricand.ca nu exista o limita de incercari.de introduceri dubioase<-Backspace
iar finalurile imi ofera cea mai ciudata combinatie de sentimente...frica,sa ma gandesc la un deznodamant...entuziasm...gol."ca atunci cand pui in cuvinte ceea ce ar trebui sa pastrezi doar pentru tine"...dar trebuie sa ajung la ultima fraza.trebuie sa pun punct.
s'a pus praful pe tastatura de cand am scris ultima oara.deschid calculatorul.imi aduc ce'a de'a doua cafea si ma gandesc la ce'am facut azi.am realizat ca foile albe de hartie ma complexeaza.mereu ma cramponez de inceput...de prima fraza.primul cuvant.sfarsesc prin a maltrata biata foaie cu taieturi grosolane.in fata unui document word stiu ca infinutul imi apartine.ca pot mereu sa sterg ce am scris...ca o pot lua de la inceput oricand.ca nu exista o limita de incercari.de introduceri dubioase<-Backspace
iar finalurile imi ofera cea mai ciudata combinatie de sentimente...frica,sa ma gandesc la un deznodamant...entuziasm...gol."ca atunci cand pui in cuvinte ceea ce ar trebui sa pastrezi doar pentru tine"...dar trebuie sa ajung la ultima fraza.trebuie sa pun punct.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


