4 septembrie 2011

M‘am regasit in fragmente si am plans la un final premeditat inca de la jumatate.ma regasesc in situatii si expresii...in cuvinte cheie si imagini care pentru unii ar parea ireale.
Stiu ca am simtit mai mult decat era “legal“ pentru momentul ala...mai mult decat as fi putut intelege atunci...prea mult.si tocmai asta‘i minunatia in a avea un “first“ ...in orice.dragoste.calatorit...orice.nu stii care‘i pasul urmator,la ce sa (nu) te astepti...habar nu ai daca deciziile pe care le iei sunt cele corecte.nici macar nu stii ce inseamna corect.sentiment.intuitie.abia poti respira in asteptarea unei reactii sau a unui telefon.

Septembrie imi sopteste ca nu ma recunoaste.

Zambetul a fost real ,la fel ca si chicotelile mele reprimate la unele din replicile tale.de ce?pentru ca auzindu‘te vorbind am suprapus momente...am recunoscut ganduri...zambetul de atunci...

I‘m glad you happened...


Un comentariu:

Suflet de curva spunea...

hmm... uneori, citind diferite postari, imi dau seama cat de comune sunt unele trairi... Si realizez ca cel putin o data simtim toti la fel.