14 decembrie 2010

Luni 14.

Prima ninsoare m'a prins stand pitita in compartimentul unui accelerat aproape gol,numarand cat mai este si calculand cat a fost.Am coborat la vatra dornei unde am rostit soptit "ninge!",iar cand am ajuns intr'un oras la fel de necunoscut ca cel din care plecasem mi'am dorit pentru un moment sa ma pierd in alb.

Abia acasa,azi,am simtit si recunoscut iarna.

Mi'am incheiat paltonul si'am pasit cu pasi prudenti.

Da,am avut si eu momente cand am crezut ca doar realitatea asta a existat.dar ma trezesc brusc atat de multe lucruri,care in timp pentru unii devin din ce in ce mai sterse,poate chiar uitate, iar pentru altii raman la fel de clare.



-Zambeste.Aproape nimeni nu va sti...fiindca au ramas putini care stiu sa vada...


When my mind stops thinking,
My eyes stop blinking,
I hope
Somebody's there.
And my heart stops beating
and my lungs stop breathing
in air,
I hope somebody cares.

Un comentariu:

Unknown spunea...

Şi puţini cărora chiar să le pese... aş adăuga...