In mine.

Am inteles de ce...m'am explicat pe mine mie...si mi'e bine.Ma opresc din a mai citi,fiindca cuvintele raman bine intiparite in mine si pe mine.Ma opresc fiindca nu mai vreau...
Acum,urmeaza sa ma ascund intr'un semiintuneric placut...atat de familiar si atat de cald...sufocat de fum,ascultand oameni ce vor incerca sa'mi explice lucruri exacte si clare..
...si ma pregatesc sa plec...ma incalt cu bocancii...imi pun paltonul si mi'l leg strans de talie,fiindca stiu ca o sa'mi fie frig oricat de gros m'as imbraca-nu esti tu...imi infasor in jurul gatului esarfa care candva a fost la tine...
...plec zambind si sperand ca o sa te vad.

Later edit:
Atat de simplu se transforma totul in scrum...atat de simplu imi moare zambetul si fiinta mi se usuca ..
Astept...un semn...astept...
E ciudat cum inca sper sa ma suni sau sa intri pe usa care trebuie,chiar daca nu stii unde sunt...e ciudat cum o parte din mine atat de irationala ,inca spera si cum o alta bucata din mine,activata des,imi zice ca asta e doar un gand de copil...

Astept sa ma intorc in mediul meu,unde nu va trebui sa inchid ochii strans sa opresc o lacrima ,ce sta ascunsa sub o geana,sa fuga disperata pe unul din obrajii mei....
Am sa trag draperiile.am sa opresc ceasul si am sa'mi aduc ceasca de cafea...

...mai tii minte?