6 septembrie 2009

It's tearing me apart...crushing me inside.



M’am intors..

Marea m’a linistit...soarele a vindecat rani vechi lasand in urma cicatrici pe care le poti simti la atingere dar nu le poti vedea…mi’am ingropat temerile in nisip…si am lasat ploaia si marea sa imi clateasca gandurile.

In timp ce ma apropiam de “acasa” am realizat ca ma intorc cu acelasi sentiment cu care ma intorceam si in iunie…cu fiecare picatura de ploaie ce imi gadila pielea lucrurile deveneau din ce in ce mai clare…frigul m’a trezit.Simt ce simteam si la inceputul verii,am crezut ca pot fractiona sentimentul;am cochetat chiar cu ideea de a lasa o jumatate undeva pe plaja,ascunsa sub o scoica dar nu am fost in stare.m’am mintit ca voi incerca ziua urmatoare…pana cand ziua urmtoare s’a transformat in ultima zi,iar marea iritata,deja se saturase sa ma astepte…


E septembrie...

Un ceai fierbinte si playlistul meu vechi…gandul imi zboara intamplator la o jumatate de scoica,care sincer,inca sper sa o mai ai…


A trecut vara…astept zilele de douzeci si patru,inca sperand…si octombriele meu....


La starea asta de inceput de septembrie se adauga un dor de o imbratisarea ,un zambet si un “o sa fie bine” soptit din spatele unui nor de fum,dimineata,la cafea…dor de tine...ea...el...voi...noi...



2 comentarii:

Şu spunea...

imaginile sunt superbe!!!

Liz spunea...

Ale, te-ai intors!! Ploaie rece, nas ud si dor de tine... Hai ca am vesti ce vreau sa ti le impartasesc...