Azi,timpul a stat...

...zambesc.e frig.frig de octombrie...

Fiindca totul se invarte in jurul aceluiasi numar.Zambesc amar.Imi dau voie sa plang,acum.
Am sa ascult melodiile pentru ultima oara,conversatiile le voi citi din nou,pe fotografii se va asterne praful,iar nisipul de la mare...il voi imprastia pe fundul cutiei.

pentru ca te'am,te si te voi iubi...

Sfarsitul...

PainKiller.

M'am considerat mereu o persoana care se adapteaza usor.Acum,mi'e frica de nou;poate pentru ca nu ma vad facand parte din el.
M'am saturat de intrebari superficiale,de nevoia unora de a sti.M'am saturat de priviri pline de compasiune,de aluzii si de grija prefacuta.
Stari demult avute se inotrc amintindu'mi de inceputuri.
Nu mi'am imaginat ca ma voi putea multumi cu atat de putin si in acelasi timp o alta parte din mine,care rar prinde glas ,isi va dori atat de mult.
"E ca si cum ai avea un cutit infipt in tine si din cand in cand cineva vine si te imbratiseaza".Simti.Simti cum lama inainteaza.Nu poti sa ii spui sa'ti dea drumul,fiindca doar in acele cateva momente nu doare...
As prefera o lovitura puternica.Printre lacrimi si strigate as multumi.Rana ar fi adanca si probabil... niciodata nu se va vindeca complet...

Azi [nedorit].

Sa ne gandim pentru un moment la toti oamenii care conteaza pentru noi...sa ne eliberam mintea si sa incercam sa ne imaginam pentru cati,contam noi.

...undeva,pe un coridor aglomerat,m'am pierdut iar filmul s'a rupt.drumuri lipsite de scopuri n' au facut decat sa ma ameteasca.poate sunt egoista si incapabila sa inteleg...poate exagerez....poate nu am nici un drept sa judec,dar a fost o zi grea si am tanjit dupa afectiune...dupa zambete si imbratisari...

Bits and pieces.

M'am trezit in fata unor chipuri noi care inca mai pastrau trasaturile verilor petrecute impreuna.Cu totii stingheri si timizi,am incercat sa vorbim,sa ne prefacem ca timpul nu a trecut iar noi nu ne'am schimbat,ca suntem aceeiasi copii agitati,dornici de joaca si descoperiri...
Fiecare ,cu propriul prezent, s'a straduit sa creeze un prezent" al nostru".Privind in urma am reusit sa retraim momente...am zambit amintindu'ne de tot ce a fost si treptat ne'am prezentat toti rezumatul povestilor ce au urmat. Am mancat mere verzi,ne'am uitat pe fotografii si'am tremurat de frig impreuna.

Doua perechi de ochi albastri m'au urmarit cu atentie in timp ce imi explicau cum ai nevoie doar de un puf,pe care trebuie sa il ascunzi si de o "incantatie magica" ca sa ti se indeplineasca o dorinta.
Au inventat un joc pentru mine si amandoua au reusit sa ma ude c'un furtun de gradina.Le'am spus povesti si le'am ivatat sa fluiere.Zile cu chicote si ras de copile hiperactive.

...Sunt acasa.Mi s'a acrit de drumuri si plimbari aparent interminabile.
Azi ,fara planuri si decizii...azi am timp de'o plimbare...

In Need.

Zi cu surprize si telefoane.cu o ploaie rece si nesfarsita.cu vant de septembrie ce se plimba prin parul meu.cu o "eu" agitata si alerganda...
O voce pe care nu am auzit'o de ceva vreme si pe care in prima instanta nu am recunoscut'o m'a facut sa sper.Am trait o stare de betie in care fiecare pas mi'a fost impiedicat si tremurator pana in momentul cand te'am vazut;erai acolo,la cativa metri de mine.Purtai acelasi zambet de care in ultima perioada am avut atata nevoie...dorul mi'a fost vindecat.imbratisarea a fost de neinlocuit...multumesc amandurora ...fiindca m'am pierdut in povestile voastre...fiindca m'ati facut sa zambesc,sa rad si sa uit pentru putinul timp de tot...fiindca mi'ati dat stare flower-power si happy-hippie...fiindca ati fost si sunteti...

Maine plec din nou...
Si tare as vrea sa ma ascund sub plapuma.sa beau o ciocolata calda si sa lenevesc in pat...vreau calm si liniste...vreau sa "stau intinsa pe podea si cineva sa cante la chitara iar afara sa ploua sau sa fie racoare"...vreau sa revad oameni ce'mi sunt dragi si a caror dor le duc....
...iar maine,la prima ora, sa ma trezeasca un telefon in loc de zgomotul alarmei si'o voce la fel de somnoroasa ca a mea sa'mi spuna "buna dimineata".
...maine,la prima ora,o surpriza,as vrea...

It's tearing me apart...crushing me inside.

M’am intors..

Marea m’a linistit...soarele a vindecat rani vechi lasand in urma cicatrici pe care le poti simti la atingere dar nu le poti vedea…mi’am ingropat temerile in nisip…si am lasat ploaia si marea sa imi clateasca gandurile.

In timp ce ma apropiam de “acasa” am realizat ca ma intorc cu acelasi sentiment cu care ma intorceam si in iunie…cu fiecare picatura de ploaie ce imi gadila pielea lucrurile deveneau din ce in ce mai clare…frigul m’a trezit.Simt ce simteam si la inceputul verii,am crezut ca pot fractiona sentimentul;am cochetat chiar cu ideea de a lasa o jumatate undeva pe plaja,ascunsa sub o scoica dar nu am fost in stare.m’am mintit ca voi incerca ziua urmatoare…pana cand ziua urmtoare s’a transformat in ultima zi,iar marea iritata,deja se saturase sa ma astepte…

E septembrie...

Un ceai fierbinte si playlistul meu vechi…gandul imi zboara intamplator la o jumatate de scoica,care sincer,inca sper sa o mai ai…

A trecut vara…astept zilele de douzeci si patru,inca sperand…si octombriele meu....

La starea asta de inceput de septembrie se adauga un dor de o imbratisarea ,un zambet si un “o sa fie bine” soptit din spatele unui nor de fum,dimineata,la cafea…dor de tine...ea...el...voi...noi...