26 aprilie 2009

vantul acelei nopti de aprilie...

Imi doresc sa pot recunoaste ceea ce vreau.sa nu imi tremure vocea, sa nu ma inrosesc, sa nu izbucnesc in lacrimi la rostirea acelui”vreau sa…”.probabil va intrebati «what’s the big deal? o spui si gata», dar tind sa cred ca este exact ca si cu dorintele de la fiecare aniversare. cand suflam in lumanari si nu o rosteam cu voce tare sperand ca asa o sa se implineasca. dar a trecut ceva timp de’atunci, iar lucrurile s’au mai schimbat. datele problemei sunt diferite, metoda de rezolvare aceeiasi… si chiar daca stiu cum sa procedez, chiar daca stiu fiecare pas pe care trebuie sa’l fac… mi’e frica sa ma gandesc la rezultat. asa ca prefer sa ramana o alta problema nerezolvata, insemnata cu’n pix verde; doar cu un semn de exclamare. iar de fiecare data cand voi deschide cartea vietii mele, ma voi uita atent la problemele pe care le’am rezolvat… voi zambi la unele raspunsuri, la altele chiar voi rade. pana voi ajunge la problema aceea,cu semnul de exclamare si’mi voi propune la fel ca’n celelalte seri«o s'o rezolv maine dimineata»

Iar timpul va trece pe langa mine… iar noptile candva frumoase. ei bine. au disparut si ele. de ce? fiindca nu le mai simt. nu mai simt nici ploaia…nici frigul. doar acel vant cald de aprilie, din acea duminica…vantul care imi mangaia obrajii imbujorativantul care misca norii, ca noi sa vadem stelele mai binevantul care a deschis "cartea" din intamplare…vantul care mi’a scos in fata acea "problema"…


doar tu si vantul…

8 comentarii:

Unknown spunea...

am o problema aici ..nu vad scrisu:|
imi apar doar niste semne:|

Unknown spunea...

restu posturilor le vad pe asta nu :|..

Auzou spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Unknown spunea...

wow multumesc:)..
frumos:)

Auzou spunea...

Imi doresc sa pot recunoaste ceea ce vreau.sa nu imi tremure vocea, sa nu ma inrosesc, sa nu izbucnesc in lacrimi la rostirea acelui”vreau sa…”.probabil va intrebati «what’s the big deal? o spui si gata», dar tind sa cred ca este exact ca si cu dorintele de la fiecare aniversare. cand suflam in lumanari si nu o rosteam cu voce tare sperand ca asa o sa se implineasca. dar a trecut ceva timp de’atunci, iar lucrurile s’au mai schimbat. datele problemei sunt diferite, metoda de rezolvare aceeiasi… si chiar daca stiu cum sa procedez, chiar daca stiu fiecare pas pe care trebuie sa’l fac… mi’e frica sa ma gandesc la rezultat. asa ca prefer sa ramana o alta problema nerezolvata, insemnata cu’n pix verde; doar cu un semn de exclamare. iar de fiecare data cand voi deschide cartea vietii mele, ma voi uita atent la problemele pe care le’am rezolvat… voi zambi la unele raspunsuri, la altele chiar voi rade. pana voi ajunge la problema aceea,cu semnul de exclamare si’mi voi propune la fel ca’n celelalte seri… «o s'o rezolv maine dimineata»

Iar timpul va trece pe langa mine… iar noptile candva frumoase. ei bine. au disparut si ele. de ce? fiindca nu le mai simt. nu mai simt nici ploaia…nici frigul. doar acel vant cald de aprilie, din acea duminica…vantul care imi mangaia obrajii imbujorati…vantul care misca norii, ca noi sa vadem stelele mai bine…vantul care a deschis "cartea" din intamplare…vantul care mi’a scos in fata acea "problema"…


doar tu si vantul…

asta e articolul...[ptr cei care nu reusesc sa il citeasca]

Raindrops spunea...

eu l-am citit fara sa-ti citesc comentul fiindca stiu metoda. pe mine nu ma poti pacali :>

Raindrops spunea...

"iar noptile candva frumoase. ei bine. au disparut si ele." . hmmm . ce s-a intamplat in acele nopti :>
ascunzi ceva ilizibil? :))

Auzou spunea...

sab.pe tine nu te pot pacali.asta'i sigur:)).si nu.nu ascund nimic.spun atat cat trebuie stiut:>.