A fost odata ca niciodata, pentru ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un urias cu ochi albastri, indragostit de o femeie maruntica care iubea o casa foarte mica, cu o gradina sub fereasta iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina. Dar uriasul, o iubea...o iubea cu...dragostea-i de urias, si mainile-i facute sa inalte un intreg oras se-mpiedicau si nu erau in stare sa apuce lucruri maruntele, adica sa dureze o casa foarte mica, cu o gradina sub fereastra, iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina. A fost odata ca niciodata, pentru ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un urias cu ochi albastri, indragostit de o femeie maruntica. Si, intr-o buna zi, visand la geamul casei sale cu gradina, ea, ochilor albastri le-a spus: "Ramaneti cu bine". Si, a venit un oarecine cu stare, si avere, si a dus-o pe femeia maruntica la visul ei, adica i-a construit o casa foarte mica, cu gradina sub fereastra, iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina. Si uriasul...dar uriasul...uriasul a-nteles...ca dragostea-i de urias nu poate ca sa-ncapa intr-o casuta foarte mica, cu o gradina sub fereastra iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina.
Un comentariu:
şi câţi uriaşi sunt printre noi...şi câte femei mărunţele...De ce uriaşii se îndragostesc numai de femei marunţele?
Trimiteți un comentariu