All of my endings are waiting to begin

Less expectations,less disappointments...

Spatele se arcuieste..pupilele se dilata..muschii se incordeaza..nevoia unui punct de sprijin.rasuflarea devine greoaie si calduta...corpul se onduleaza dupa atingeri,parca ar fi o bucata de plastilina.
Lumina dispare mult prea devreme.
Buze rosii si ochi ce se alinta.

Arunc naibii toate hartiile.
Declaratii pe proprie raspundere sau nu.Scrisori obligatorii.Texte de final in care toata lumea scrie "ce ar trebui" si nu cum a fost.
Patru ani care s'au desfasurat exact ca un ghem de ata...la inceput firul cadea usor pe podea,dar treptat au aparut din ce in ce mai multe noduri ,pana cand am ajuns sa ma incurc in capete aparente...dintr'o data a devenit atat de subtire incat imi era frica ca o sa se rupa daca il fortez...asa ca m'am oprit si stand pe'un colt de scaun,cu atentie si rabdare am reusit sa rezolv toata invalmaseala.
Iar acum,la final, mi se pare atat de usor...
...pot chiar sa intrevad ultimul nod.

Dear future me,may no one ever again tell you what to do.(best advice this "me" can give you)

Evenimente neasteptate.Nu fac planuri fiindca mi'e frica de ele.Ma opresc subit cand gandul incepe cu " oare cum ar fi.."si prefer sa ma intorc la lucrurile concrete/obligatorii.Ma simt constransa iar distantele imi estompeaza sonoritatea discursului propus.Oamenii gri sunt evitati diplomatic.

Muzica ce nu intra in nici o categorie si oboseala.

Dorm pe o saltea de plaja din solidaritate pentru bucatica din mine care "a vazut" marea de 1 mai.

Trei saptamani.Sunt lipsita de regrete...am doar momente de oftat profund.

Stupiiidd me!

Dor.Iremediabil.

Eu.doar.

Fiecare avem un om pentru care am lasa tot...oricand sa apara si sa iti spuna “Hai cu mine!“ ,raspunsul va fi  “Da“.uneori imi face bine sa aud lucrurile astea spuse si de altii.ma ajuta sa cred ca nu ‘s chiar nebuna.
Prea putine lucruri ma fac sa zambesc in ultima perioada.mi‘e dor sa rad.se anunta Mai.nu sunt pregatita pentru lunile care urmeaza...pentru toata incarcatura care sta inghesuita in ele.mi‘e frica.as vrea sa vina cineva si sa puna pauza putin.stop-“respira!“.
Vineri o sa ma gandesc la tine.seara o sa sper la o bere rece si o noapte alba.Sambata o sa plec la mare si am sa lenevesc pe plaja citind,iar totul va fi sarat ca acum 3 veri.duminica revad brasovul si tot atunci ma‘ntorc acasa.aterizez in gradina publica unde ma apuc de rascolit amintiri.luni nu ma trezesc.e o alegere.visez.iar marti dimineata imi iau cafeaua cu realitatea.
..a devenit atat de urata,incat am renuntat a o mai privi in ochi..

avertisment

Oricum am incercat nu e bine.M'am rasucit...invartit...sperat...analizat...pana in momentul in care ceva a facut click.Raspund automat si clar.Nu tu implicatii prea multe...fara aprofundare...Gol..
Forma .Culoare.
Abstract.
Vrei ceva?intreaba!
Daca nu...atunci lasa'ma!
Am obosit.

Enough said.

"-She broke my heart,man!
 -She broke my heart as well...You broke my heart! I bet you've broken hers at some point.So what are we gonna do?Are we just three losers screwing each other forever?Or are we something better than that?
 -...
 -Fuck,mate.Grow up!"