A nins genial azi.Ciudat a fost ca nu a trebuit sa trec prin chinul de a retrai un moment,ci printr'un tremur de bucurie scurta, cand in fata ochilor mei,pe neasteptate, a fost construit un altul. M'am incalzit cu o cafea si am lasat intentionat cateva granule de zahar sa se lipeasca de buricele degetelor,iar cand am atins zapada-toata a devenit dulce. M'am hranit cu povesti cu finaluri de vieti frumoase si undeva,pitita intr'un colt al unui fotoliu...am desenat.portretul unei femei care a inteles si mi'a acceptat starea... ...zambind cald si soptindu'mi in alte cuvinte si intr 'ó alta maniera,acel,"o sa fie bine" ... Am fugit de discutii si subiecte obositoare,fiindca am renuntat in a le mai face fata..
Am vrut sa sun,fiindca am sperat ca asa o sa gasesc o explicatie.Ca am sa ma oblig cumva sa vorbesc.Dar inainte sa apas butonul de apelare am realizat ca nu exista nici o explicatie . S'a intamplat exact ce se intamplat in fiecare noapte,numai ca acum nu s'a mai putut numi somn,ci mai mult o stare de veghe-m'am "trezit" intr'o fosta realitate.As vrea sa se opreasca. O dimineata.O zi.Un timp.Atat. ....in care sa nu mai suprapun imagini.in care sa las ieriul in spate si sa nu'l mai inghesui in azi..
Maine e in 15.si tare as vrea sa fie un marti de decembrie cu o ninsoare de inceput de iarna...
Si mai este atat de mult si totusi atat de putin...As vrea sa pot cumpara timpul de la magazinul de dupa colt..
Ea a inghetat.Si'acum nu mai e cusuta cu ata colorata,e prinsa in cateva bolduri de'o margine de trup.E ranita si bolnava. Am cusut petice in incercarea de ai acoperi golurile si'am incercat sa o vindec recitandu'i o alta poveste.Iarna a invelit'o in alb,iar ea...ea a inghetat.
...Sper sa o pierd.Sa o scap intr'o zi in zapada si sa ramana acolo.Rece. Timpul sa uite ca a existat vreodata si c'o radiera sa'i stearga umbra ce va sta pictata pe cealalta jumatate de scoica.
Jumatatea negasita si pitita in valuri,care nu a incetat niciodata sa iubeasca..
Exista o singura regula-"Nu ai voie sa plangi!" Chiar daca ii era frica,nu avea voie sa planga. Tremura din toate incheieturile,in timp ce asteapta momentul cand in sfarsit va adormi profund si nu va mai simti. Nimic. E rece si gol.E locul pe care nu ti'l doresti sa'l gasesti.E locul din care daca pleci ,nu ramai cu nimic; locul care iti ofera suficient timp,dar niciodata atunci cand ai nevoie de el.. Cand a strigat si a cerut mai mult,au apucat'o strans de mana si au incercat sa o trezeasca.. Si da,s'a trezit...ochii i s'au umezit,dar nu avea voie sa planga.Nimeni. Nimeni care sa ii stearga lacrimile ascunse... A atins marginea noptierei si a pipait cu buricele degetelor pansamentul deja pregatit de asistenta..
Bucata de material este inca uda iar ochii...ochii i'au secat demult si'au ramas orbi...
...si zidurile ce au aparut si despart acum realitati de iluzii ce au un gust dulce-amarui,se vor prabusi intr'o buna zi,asa cum au facut'o de atatea ori.Iar ea este singura care poate sa le darame ...fiindca ea este cea care a pus caramizile una peste alta...si tot ea este cea care inca spera sa stie si in ce oridine...
*
...pagini impaturite s'acunse intr'un buzunar secret...ganduri inecate in cuvinte citite...lacrimi cusute de varfurile genelor...
...iar dimineata, amesteca in ceasca de cafea impreuna cu cele doua lingurite de zahar ,un vis ...