14 februarie 2010

Am vrut sa sun,fiindca am sperat ca asa o sa gasesc o explicatie.Ca am sa ma oblig cumva sa vorbesc.Dar inainte sa apas butonul de apelare am realizat ca nu exista nici o explicatie .
S'a intamplat exact ce se intamplat in fiecare noapte,numai ca acum nu s'a mai putut numi somn,ci mai mult o stare de veghe-m'am "trezit" intr'o fosta realitate.As vrea sa se opreasca.
O dimineata.O zi.Un timp.Atat.

....in care sa nu mai suprapun imagini.in care sa las ieriul in spate si sa nu'l mai inghesui in azi..


Maine e in 15.si tare as vrea sa fie un marti de decembrie cu o ninsoare de inceput de iarna...

Si mai este atat de mult si totusi atat de putin...As vrea sa pot cumpara timpul de la magazinul de dupa colt..

9 februarie 2010

Frozen.

Ea a inghetat.Si'acum nu mai e cusuta cu ata colorata,e prinsa in cateva bolduri de'o margine de trup.E ranita si bolnava.
Am cusut petice in incercarea de ai acoperi golurile si'am incercat sa o vindec recitandu'i o alta poveste.Iarna a invelit'o in alb,iar ea...ea a inghetat.

...Sper sa o pierd.Sa o scap intr'o zi in zapada si sa ramana acolo.Rece.
Timpul sa uite ca a existat vreodata si c'o radiera sa'i stearga umbra ce va sta pictata pe cealalta jumatate de scoica.

Jumatatea negasita si pitita in valuri,care nu a incetat niciodata sa iubeasca..

6 februarie 2010

She feels it from her soul.



Exista o singura regula-"Nu ai voie sa plangi!"
Chiar daca ii era frica,nu avea voie sa planga.
Tremura din toate incheieturile,in timp ce asteapta momentul cand in sfarsit va adormi profund si nu va mai simti.
Nimic.
E rece si gol.E locul pe care nu ti'l doresti sa'l gasesti.E locul din care daca pleci ,nu ramai cu nimic; locul care iti ofera suficient timp,dar niciodata atunci cand ai nevoie de el..
Cand a strigat si a cerut mai mult,au apucat'o strans de mana si au incercat sa o trezeasca..
Si da,s'a trezit...ochii i s'au umezit,dar nu avea voie sa planga.Nimeni.
Nimeni care sa ii stearga lacrimile ascunse...

A atins marginea noptierei si a pipait cu buricele degetelor pansamentul deja pregatit de asistenta..


Bucata de material este inca uda iar ochii...ochii i'au secat demult si'au ramas orbi...




Asculta mai multe audio Muzica

31 ianuarie 2010

Intalnirea Bloggerilor Galateni

IBG.
Luni-1 februarie.
in jur de 15:30.
in Geenie.

Pentru mai multe detalii ,
aici.

25 ianuarie 2010

Can brake down the walls someday.


...si zidurile ce au aparut si despart acum realitati de iluzii ce au un gust dulce-amarui,se vor prabusi intr'o buna zi,asa cum au facut'o de atatea ori.Iar ea este singura care poate sa le darame
...fiindca
ea este cea care a pus caramizile una peste alta...si tot ea este cea care inca spera sa stie si in ce oridine...
*

...pagini impaturite s'acunse intr'un buzunar secret...ganduri inecate in cuvinte citite...lacrimi cusute de varfurile genelor...

...iar dimineata, amesteca in ceasca de cafea impreuna cu cele doua lingurite de zahar ,un vis ...


Asculta mai multe audio Muzica

13 ianuarie 2010

...zgomotul usi ce s'a deschis,si o mana ce mi'a atins umarul..

...pentr'un moment, am crezut ca esti tu..

In mine.

Am inteles de ce...m'am explicat pe mine mie...si mi'e bine.Ma opresc din a mai citi,fiindca cuvintele raman bine intiparite in mine si pe mine.Ma opresc fiindca nu mai vreau...
Acum,urmeaza sa ma ascund intr'un semiintuneric placut...atat de familiar si atat de cald...sufocat de fum,ascultand oameni ce vor incerca sa'mi explice lucruri exacte si clare..
...si ma pregatesc sa plec...ma incalt cu bocancii...imi pun paltonul si mi'l leg strans de talie,fiindca stiu ca o sa'mi fie frig oricat de gros m'as imbraca-nu esti tu...imi infasor in jurul gatului esarfa care candva a fost la tine...
...plec zambind si sperand ca o sa te vad.

Later edit:
Atat de simplu se transforma totul in scrum...atat de simplu imi moare zambetul si fiinta mi se usuca ..
Astept...un semn...astept...
E ciudat cum inca sper sa ma suni sau sa intri pe usa care trebuie,chiar daca nu stii unde sunt...e ciudat cum o parte din mine atat de irationala ,inca spera si cum o alta bucata din mine,activata des,imi zice ca asta e doar un gand de copil...

Astept sa ma intorc in mediul meu,unde nu va trebui sa inchid ochii strans sa opresc o lacrima ,ce sta ascunsa sub o geana,sa fuga disperata pe unul din obrajii mei....
Am sa trag draperiile.am sa opresc ceasul si am sa'mi aduc ceasca de cafea...

...mai tii minte?