29 ianuarie 2011
When you speak with the green eyes...
priveste'ma in ochi si recunoaste ca iti este frica.
Stiu ca am avut dreptate.Am zambit in sinea mea inca de prima oara de cand ti'am vazut privirea.Nu exista oameni frumosi care sa nu reactioneze bine la un aparent cliseu sau la o marturisire balbaita...care sa nu se lase miscati absolut deloc...unii reationeaza pe moment,altii intarziat...tot de ce este nevoie e rabdare si sinceritate...
Cautam bucati si incercam sa dezlegam fiecare nod lasat de cate un final...Ne prefacem ca uitam si in esenta vrem inapoi lucrurile cu care eram obisnuiti.Ne e frica de tot ce inseamna inceput,fiindca nu stim daca va fi la fel da bine...sau daca vom suferi la fel, sau poate chiar mai rau in cazul unui sfarsit...
Treptat devenim circumspecti iar intrebarea care ne bantuie e "pentru cat timp?"
...mi se aburesc ochelarii cand la tine ninge...iar cand la mine e soare,clipesti des...
toata situatia asta imi pare atat de cunoscuta...coincidente legate intre ele si povesti fantastice...
poate ca era nevoie de asa ceva si pe anul asta...
nickelback-savin'me
Poate ca purtam eticheta de revolutionari dar intr'o alta ordine de idei suntem doar atat cat ne dam voie sa fim...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu