When you speak with the green eyes...

priveste'ma in ochi si recunoaste ca iti este frica.

Stiu ca am avut dreptate.Am zambit in sinea mea inca de prima oara de cand ti'am vazut privirea.Nu exista oameni frumosi care sa nu reactioneze bine la un aparent cliseu sau la o marturisire balbaita...care sa nu se lase miscati absolut deloc...unii reationeaza pe moment,altii intarziat...tot de ce este nevoie e rabdare si sinceritate...
Cautam bucati si incercam sa dezlegam fiecare nod lasat de cate un final...Ne prefacem ca uitam si in esenta vrem inapoi lucrurile cu care eram obisnuiti.Ne e frica de tot ce inseamna inceput,fiindca nu stim daca va fi la fel da bine...sau daca vom suferi la fel, sau poate chiar mai rau in cazul unui sfarsit...
Treptat devenim circumspecti iar intrebarea care ne bantuie e "pentru cat timp?"


...mi se aburesc ochelarii cand la tine ninge...iar cand la mine e soare,clipesti des...

toata situatia asta imi pare atat de cunoscuta...coincidente legate intre ele si povesti fantastice...
poate ca era nevoie de asa ceva si pe anul asta...

nickelback-savin'me

Poate ca purtam eticheta de revolutionari dar intr'o alta ordine de idei suntem doar atat cat ne dam voie sa fim...

Nu pot...Am incercat de nenumarate ori dar degeaba...
...nu pot sa tai o bucata atat de importanta din mine..

It's time to find what's left...

ma sufoca...ma lasa fara cuvinte...ma face sa tremur...ma limiteaza

Nu am chef de schimbari...Nu sunt capabila sa indeplinesc cereri si conditii.Privesc in gol pierduta si ma prefac implicata in discutie...Nu sunt aici.nici acolo.nicaieri.sunt de negasit.Cautati'ma...mereu cand fug obisnuiesc sa las putine urme...

Nu te uita la mine.Nu o sa vezi nimic.Tot ce am avut e imprastiat in diferite colturi ale acestui pretutindeni. M'am pierdut total.E gol.Numar pe rand ecourile unor umbre de sentimente.Nu inteleg cum e posibil sa ajungi aici.De la tot ce a fost...aici.In acest loc,total necunoscut,in care nu pot spune ca ma simt nici bine,nici rau...ma simt...neutra.Nu ma afecteaza in nici un fel.sunt constienta ca ar trebui,dar totusi nu o face.Ma lasa indiferenta.cat sunt aici traiesc cu senzatia ca nu sunt,sau ca sunt... dar ca privesc totul din exterior,incapabila de ceva subiectiv...ca si cum nici nu ar fi vorba despre mine...

Nu incerc sa obtin nimic... totul trece mult prea repede pe langa mine iar eu nu'i pot face fata oricat de mult m'as stradui...

Te intreb "ce'ar trebui sa fac?" fiindca eu sunt prea obosita sa raspund...

Mi'as dori sa ninga,fiindca mereu am impresia ca toata agitatia se domoleste,iar oamenii...oamenii zambesc altfel...

Mi'e dor...nu stiu exact de ce sau cine...mi'e dor de tot ce ma face(a) sa simt...

buze uscate.imbratisare rece.abur...

..tot de ce am nevoie stiu ca voi gasi in tine...