10 mai 2010
Waiting for the day that never comes..
Weekend frumos, udat de ploi ce incep sa capete treptat mirosul ploiilor de vara.
Dimineti infrigurate cu tigari si discutii somnoroase.
Muntele linisteste,calmeaza si vindeca,usuca si curata.
M'am intors si m'am izbit de tot atatea reactii si semne de intrebare.Am privit obosita ,cum lumea se agita...iar de raspuns,doar "da"-uri si"nu"-uri.
Cand a inceput sa apuna soarele,mi'am reglat timpul si am povestit.Buna si blanda.Nevrand sa faca rau nimanui.Zambind,iubind si spunand in cel mai frumos mod posibil "lasa, ma!o sa vezi,o sa fie bine!"
Asta e ea.
...si poate ca uneori nu e bine sa stii mai multe lucruri decat poti "duce"...poate ca uneori e suficient doar ce stii ...de ce? ...fiindca nu ar mai exista oscilatii de stare si indoieli legate de momente trecute si de nerecuperat...n'ar mai exista regrete pentru intrebarile nerostite...
*ieri ar fi trebuit sa fie sambata...iar azi duminica...si maine,maine as fi vorbit despre sambata..
**si daca ala era motivul...ti'ar fi pasat daca spuneam "da"?...ai fi putut schimba ceva? Nu. Ai fi vrut? Nu stiu...mai conteaza acum,detaliile si lucrurile omise?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu