Amalgam.
am luat o coala de hartie alba,am desenat un rasarit si un apus ce se contopeau "undeva prin vama"...am pictat "o luna patrata" si'un soare triunghiular...am prins stelele cu bolduri pe'un panou albastru,ce l'am numit cer.am decupat luna si'am lipit'o in centrul universului meu.am stins felinarele de pe o straduta.am pasit apasat pe asfaltul fierbinte...pana am ajuns la pamantul inca umed de la ultima ploaie...o buburuza mi'a soptit un cantecel la ureche.rasuflarea mea a devenit vant.mi'am aprins o tigara ca sa pot contura norii cu ea.lacrimile,le vei descoperi ascunse prin iarba,atunci cand te vei intinde in ea si vei visa.am colorat cateva umbre si m'am bucurat la gandul unei calatorii la mare.am simtit iar parfum de piersici.am zambit impreuna cu soarele iar timpul s'a oprit din nou.doar pentru cateva secunde.suficient....am descoperit nuante noi de albastru...ieri...alaltaieri...acum trei zile...poate chiar patru...fericire.azi-o dimineata care a intarziat sa apara.un vis neterminat.ramasite din zambetele de ieri si un film nemtesc...
**si sa'l trezeasca cu un "buna dimineata" soptit la ureche si'o ceasca de ceai ,in care sunt picurati stropi de raze de soare...
**si sa'l trezeasca cu un "buna dimineata" soptit la ureche si'o ceasca de ceai ,in care sunt picurati stropi de raze de soare...
6 comentarii:
Îmi ziceai de faptul că acum cauţi răspunsuri. A fost o perioadă în care şi eu le căutam. Şi nu le-am găsit. Sau dacă le găseam nu-mi plăceau. Ori erau prea dure adică adevărate ori prea slabe.... frumoase.... iluzorii.. Şi am încetat a le mai căuta. Şi au venit de la sine ulterior.. Hmm... Iar ulterior nu mai aveau rostul..
Nu le căuta acum. Mai aşteaptă. Indiferent de situaţie, aşteaptă să se liniştească apele. Atât. Ai răbdare. Şi vei găsi ce-ţi doreşti :)
dacă-ţi zic că va fi bine arunci după mine că toţi îţi zic asta..
Şi-mi place cum scrii :D eu ador proza plină de lirism iar tu.. Tu abundezi de aşa ceva. Felicitări.
Ei, e bine atunci. Dacă simţi deja că înmugureşti "vindecarea" deja a început. Tot ce rămâne e să accepţi realitatea aşa cum e ea şi să uşa din faţa ta. Trebuie curaj. Aşa că "curaj iubito şi vei găsi ce-ţi doreşti". Gândeşte-te din astfel de experienţe pe viitor vei ştii ce să faci. Uşor uşor pui bazele clădirii, clădirii tale ce te va definii ca om. Că ne place sau nu, aşa e dat să fie.. Nici mie nu mi-au plăcut multe şi nici nu-mi plac dar dacă-mi sunt date.. Trebuie să învăţ din ele. Succes în continuare.
da, "sa accepti realitatea asa cum este ea", pentru ca e real desi nu se suprapune perfect cu visul. e varful de vis care devine real si totusi incomplet.
imi place soarele tau triunghiular.
iarta'mi offtopicul.
dar n'ai idee cat imi lipseste cafeaua ta de dimineata.
raman paralizata cu borcanul de cafea in mana, privind in ochi filtrul care nu se'ntelege decat cu tine.
and btw, n'am putut sa dorm.
deci, practic, e criminala treaba asta.
e clar, sunt dependenta .
Ce dragut ar fi sa ne putem desena universul...exact asa cum il dorim.
Am fi fericiti... :)
niciun tablou in lucru? nicio alta culoare de proiectat in viitor? tablourile terminate - ajunge sa le vedem, ghicind totodata si trairea pictorului. urmatorul e "ramasite din zambetele de ieri"?
Trimiteți un comentariu