Era 9:47.trecuse aproape o ora de cand se plimbau.nu vorbisera mai deloc.el privea tot inainte raspunzand doar cu "da" sau "nu"la intrebarile ei.s'au asezat pe o bancuta si ea a zambit vag.stia ca el nu o vede dar a continuat sa zambeasca ca si cum ar fi privit'o.a incercat sa spuna ceva dar a sfarsit prin a se balbai.intr'un sfarsit a reusit sa se opreasca din tremurat si i'a soptit:
-mi'a fost dor de tine.
El a parut oarecum surprins.I'a aruncat o privire scurta cat sa se convinga ca ea era cea care vorbise.dupa o pauza lunga,el...
-si mie mi'e de
ea.
...iar in noaptea aceia nu erau nici stele,nici luna....doar
intunericul...