si a fost candva,tot prin aprilie:).

...va multumesc,pentru ziua aia,pentru...tot
[e una din amintirile alea placute...care ma fac mereu sa zambesc]

vantul acelei nopti de aprilie...

Imi doresc sa pot recunoaste ceea ce vreau.sa nu imi tremure vocea, sa nu ma inrosesc, sa nu izbucnesc in lacrimi la rostirea acelui”vreau sa…”.probabil va intrebati «what’s the big deal? o spui si gata», dar tind sa cred ca este exact ca si cu dorintele de la fiecare aniversare. cand suflam in lumanari si nu o rosteam cu voce tare sperand ca asa o sa se implineasca. dar a trecut ceva timp de’atunci, iar lucrurile s’au mai schimbat. datele problemei sunt diferite, metoda de rezolvare aceeiasi… si chiar daca stiu cum sa procedez, chiar daca stiu fiecare pas pe care trebuie sa’l fac… mi’e frica sa ma gandesc la rezultat. asa ca prefer sa ramana o alta problema nerezolvata, insemnata cu’n pix verde; doar cu un semn de exclamare. iar de fiecare data cand voi deschide cartea vietii mele, ma voi uita atent la problemele pe care le’am rezolvat… voi zambi la unele raspunsuri, la altele chiar voi rade. pana voi ajunge la problema aceea,cu semnul de exclamare si’mi voi propune la fel ca’n celelalte seri… «o s'o rezolv maine dimineata»

Iar timpul va trece pe langa mine… iar noptile candva frumoase. ei bine. au disparut si ele. de ce? fiindca nu le mai simt. nu mai simt nici ploaia…nici frigul. doar acel vant cald de aprilie, din acea duminica…vantul care imi mangaia obrajii imbujorati…vantul care misca norii, ca noi sa vadem stelele mai bine…vantul care a deschis "cartea" din intamplare…vantul care mi’a scos in fata acea "problema"…


doar tu si vantul…

"i just wanna feel the day"

am tras draperiile.am oprit ceasul.mi'am adus ceaiul...iar acum...
m'am pitit sub patura.ma prefac ca citesc...au trecut cateva zile de atunci dar amintirea acelor ore petrecute impreuna este inca vie in mintea mea...

am discutat, nu demult cu cineva despre fascinatia omului pentru trecut.tendinta interlocutorului meu era aceea de a se axa pe trecutul istoric...si ma intreba obsesiv daca invatam din greselile stramosilor nostri.am preferat sa nu dau nici un raspuns si sa ii las pe altii sa vorbeasca...depinde -asta am spus si atunci asta zic si acum.depinde.exista mai multi factori.persoana-ca tip uman.la ce trecut ne raportam?..un domn mi'a spus ca trecutul nu conteaza.tot ce conteaza este prezentul.am incercat sa ii explic ca eu in ultima perioada traiesc in trecut,prezentul nu il pot accepta...cat despre viitor.prea putin imi pasa.de ce?nu stiu.nu vreau sa stiu.ma multumesc doar cu atat.cu amintirea acelor ore.cu amintirea ta.si merg mai departe.uitand de prezent.neobservand ce se intampla in jurul meu...

cat despre tine...stiu ca nu esti al meu.oricat de frumos ar fi.si probabil nu vei fi niciodata...dar am sa ma mint in continuare....pana cand?nu stiu...de ce?stiu raspunsul, dar nu vreau si nu o sa'l accept....am sa ma multumesc sa te impart cu prezentul...si sa te pastrez in trecut...

e noapte deja.am setat ceasul.am inchis cartea.iar ceaiul...s'a racit demult.

"Uriasul"

A fost odata ca niciodata, pentru ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un urias cu ochi albastri, indragostit de o femeie maruntica care iubea o casa foarte mica, cu o gradina sub fereasta iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina. Dar uriasul, o iubea...o iubea cu...dragostea-i de urias, si mainile-i facute sa inalte un intreg oras se-mpiedicau si nu erau in stare sa apuce lucruri maruntele, adica sa dureze o casa foarte mica, cu o gradina sub fereastra, iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina. A fost odata ca niciodata, pentru ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un urias cu ochi albastri, indragostit de o femeie maruntica. Si, intr-o buna zi, visand la geamul casei sale cu gradina, ea, ochilor albastri le-a spus: "Ramaneti cu bine". Si, a venit un oarecine cu stare, si avere, si a dus-o pe femeia maruntica la visul ei, adica i-a construit o casa foarte mica, cu gradina sub fereastra, iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina. Si uriasul...dar uriasul...uriasul a-nteles...ca dragostea-i de urias nu poate ca sa-ncapa intr-o casuta foarte mica, cu o gradina sub fereastra iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina.

si "buna dimineata!",iar si iar si iar.

o dimineata privita prin ochii unui intrus.
"m'am ratacit printre castani si m'am jucat cu soarele.intr'un sfarsit am ajuns la tine.nu a durat mult sa te gasesc.erai ascunsa printre magnolii.linia coapselor...forma mainilor...vizibile.aveai doar gleznele umbrite. trupul tau era acolo.imi vorbeai.imi zambeai din cand in cand.dar tu.tu nu erai prezenta....asteptai.il asteptai...am incercat sa te incant cu o cafea,dar tu nu faci parte din lumea asta,iar astfel de lucruri simple si banale nu ajung la tine.nu exista timp pentru altceva,decat pentru iubire...decat pentru tine si el, in universul tau intangibill...
iar cand luna si'a gasit jumatatea,eu iar m'am pierdut printre castani,ramanand un simplu trecator...un simplu spectator..."

te astept la intersectie...

iti mai amintesti ca ti'am spus,ca nu exista timp ,nici spatiu.ca suntem doar noi doi.atat.acum,exista timp,si spatiu.iar noi,noi nu mai existam.tu esti departe.esti departe nu de ceea ce am fost impreuna...ci de ceea ce sunt eu,acum.surprinzator, ai ramas in lumea noastra...hranindu'te cu amintiri...cu diminetile pe care le'am petrecut impreuna...cu aburii cafelelor pe care abia daca le'am gustat...cu fumul tigarilor,abandonate in scrumiera...cu aerul respirat de noi...cu fiecare"buna dimineata"...hranindu'te cu tot ce a fost.
cat despre mine.eu sunt aici.unde e aici?iubirea in ce se masoara?metri?mile?ma indoiesc.departe..sa'ti descriu unde ma aflu?...pai m'am trezit in lumea asta locuita de oameni cu fete inexpresive...oameni care nu stiu sa zambeasca si sunt mereu grabiti...oameni carora le este prea frica sa arate cine sunt cu adevarat...offf.dar sa stii ca tot aici,sunt si oameni frumosi...oameni asa cum eram noi.care nu au nevoie de nimic altceva,doar sa se aiba unul pe celalalt si le este suficient.oameni care iubesc mult prea mult ca sa fie atenti la ce se intampla in jurul lor;spre deosebire de mine,care inca te mai caut.prin parcuri,pe strada,prin asternuturi.te caut dimineata,seara.iti caut privirea,zambetul,imbratisarea,sarutul,vocea.inca te caut..eu,ce simt?nimic.NU.simt...inca te caut.inca te simt...