12 noiembrie 2010

(un)Synchronized .

.Pe mine de ce-urile ma sperie.Ma blochez si pierd atat de repede.De ce?Poate fiindca am reactionat spontan si pe moment ,iar situatia...situatia nu are aproape nici un detaliu conturat.

A aparut de nicaieri si s'a atasat de mine....de ce?

...fiindca asa am simtit...
...nu am gandit prea mult si imi propun in ciuda a orice sa nu...

Incep sa cred ca nu ai inteles nimic.daca am dreptate...atunci ceasul ar trebui spart iar firul taiat...

Inchid ochii.

another runaway...


later edit:M'am saturat sa scornesc motive "plauzibile".Este unul clar,simplu,concret si dintotdeauna...
Guess..

11 noiembrie 2010

Oftat.


-I'm all out of faith.This is how I feel.I'm cold and I am shamed.Lying naked on the floor
Illusion never changed Into something real I'm wide awake and I can see The perfect sky is torn
You're a little late, I'm already torn.

It crawled beneath my veins And now I don't care, I had no luck .I don't miss it all that much .There's just so many things That I can't touch. -

-I don't know how else to put this.
It's taking me so long to do this.
I'm falling asleep and I can't see straight.

My muscles feel like a melee,
My body's curled in a U-shape.
I put on my best, but I'm still afraid.

Propped up by lies and promises.
Saving my place as life forgets.
Maybe it's time I saw the world-

-I'm looking at you through the glass...Don't know how much time has passed.Oh god it feels like forever!But no one ever tells you that forever Feels like home ,sitting all alone inside your head-

-Lay beside me, tell me what they've done
Speak the words I want to hear, to make my demons run
The door is locked now, but it's open if you're true
If you can understand the me, than I can understand the you
...lay beside me,under wicked sky...-

-So close, no matter how far/Couldn't be much more from the heart/Forever trusting who we are
...And nothing else matters-

-Living life like an ocean.But now the current's only pulling me down.It’s getting harder too breath.It won’t be to long and I will be going under
...There's a fear in me and it’s not showing...-


-I tried to kill the pain, but nothing ever helped.
I left myself behind, somewhere along the way hoping to come back around to find myself someday-


-Remember me when you're the one who's silver screened
Remember me when you're the one you always dreamed
Remember me whenever noses start to bleed
Remember me, special needs-




-Time, is going by, so much faster than I,
And I'm starting to regret not spending all of it with you.
Now I'm, wondering why, I've kept this bottled inside,
So I'm starting to regret not telling all of this to you.
So if I haven't yet, I've gotta let you know...-


[...]

1 noiembrie 2010

Fara "poate!?!".

Ce ofera o ora in plus?

Ganduri ce nu'si au rostul .
Frisoane,ameteala si vis scurt,spumos si sarat.
Scheme ,grafice si concluzii incerte.
...si...un 92 ,redescoperit in cateva cusaturi...un nume...un timp...un anotimp...o ocazie...o secunda...un gest...un urs...un tricou...o emblema...un concurs...un "inceput"...un post...un om...o carte...un cuvant...o amintire...un comentariu...

zambesc clar ,sincer si puternic.a fost nevoie doar de atat.
Noiembrie incepe cu planuri de fuga pentru iarna...

27 octombrie 2010

Shuffle.

Stau,va ascult si privesc din cel mai confortabil loc...
Merg pe marginea unei prapastii si de fiecare data cand privesc in jos ,zambesc.Presupun ca ar fi mult mai simplu sa sar decat sa continui asa..
E liniste aici,in coltul asta inchis si retras...dar pentru putin timp..
Vor sparge fiecare geam in parte si vor incerca sa ma invete sa numar..
Refuz..
Timpul?...unii il masoara doar in "pana pleci" si "dupa ce'ai plecat"...

"tu cine esti?"

16 octombrie 2010

Amortit.


A aparut in pragul usii si a mormait un buna dimineata...rar zambeste cand e somnoroasa.A bombanit si i'am auzit papucii taraindu'se de gresie....am auzit'o invartind lenes robinetul si mi'am imaginat cum sta cu mainile sub jetul de apa ...cum isi da parul pe spate...cum isi ridica privirea si se uita in oglinda...

Cand s'a intors in camera,a deschis geamul si a lasat ploaia sa intre impreuna cu dimineata...S'a asezat intr'un colt de pat si a motait toata ziua gandindu'se la ultimile'i replici...prea multe povesti si prea putine finaluri...
Masoara zilele in orele dormite si vorbeste din cand in cand despre teatru sau pictura...
Zambeste oamenilor ce se iubesc si sunt fericiti si...rade cand zareste combinatii de verde sau turcoaz...defapt,rade la orice inseamna culoare...
Se intristeaza repede cand aude fraze ce incep cu "mai tii minte..." si isi revine doar cu imbratisari sau duminici calme...

Nu e nimic ce regreta,doar ca i'ar fi placut sa stie cum sa reactioneze....sau macar sa poata derula inapoi si sa actioneze conform celei de acum.
Iar de tine mi'e dor .... fiindca tu imi amintesti cat de multe lucruri stiu despre tine,dar totodata ma faci sa ma intreb cate altele mai am de aflat...
De speriat,ma sperie gandul ca atunci cand o sa te intorci s'ar putea sa nu ne mai recunoastem.

...cat despre comunicat si vorbit...nu e nici timpul,nici anotimpul...iar eu,nu m'am obisnuit inca...


When I'm Gone-3Doors Down
Asculta mai multe audio diverse

Asta:

Oasis - Wonderwall
Asculta mai multe audio diverse
...fiindca am invatat sa o ascult altfel...

11 octombrie 2010

The after...


...incepe cu o durere de cap ingrozitoare...cu stare de rau ce se rezuma scurt in "n'am nimic"...cu priviri tipice si replici ce vor sa sugereze neutralitate...cu plecari si bombanituri de copii alintati..

Ma fac ca nu stiu si uneori chiar ajung sa ma cred.
Perioada neplacuta de neadaptabilitate la frig si vant...It will pass. Se va sfarsi tot printr'un ramas-bun sau un "ne vedem..","vorbim".
Oameni care privesc lucrurile de aproape si uita sa faca un pas in spate , sa priveasca imaginea de ansamblu.Se pierd in atat de multe detalii neimportante,incat uita esentialul care se afla acolo-langa ei...poate chiar in tot ce inseamna "acolo".
Siguranta? sau sentimentul pe care il ai atunci cand "risti" si iti dai voie sa simti?
Seize the moment!
Make a choice!






4 octombrie 2010

The before...


Ametesc repede.E de la frig sau de la firul nefiresc al lucrurilor?...inca n'am aflat..

Ma opresc intre etaje,privesc inspre un colt de cladire si tresar la o imagine...Scutur rapid din cap si imi reprim orice gest ce m'ar putea da de gol...
Am aflat accidental ce scrie pe poarta liceului nostru...am exclamat de cateva ori si apoi m'am lipit cu spatele de gard si am asteptat acolo...

Asa e,suntem mult prea departe de unde am plecat si nici nu mai e cale de intoarcere.A disparut .Unii ar spune ca e ca si cum n'a fost vreodata ,iar altii inteleg ca "azi" depinde de fiecare la ce timp e trait...
Am relatat o jumatate din poveste si m'am oprit.Mi'am stins tigara si le'am evitat privirea.Nu am putut mai mult,cuvintele s'au oprit undeva in mine ...iar ei...ei au ramas cu imaginea ursuletului ce'si stergea lacrimile si fugarea norisorul..

Anul asta trebuie sa ma trezesc altfel...incerc sa alung sentimentul de gol.Si parca odata cu trecerea timpului dispare fiecare farama din elementul surpriza...sau poate doar am crescut...

Comportament de neinteles...care trebuie acceptat.se trateaza cu zambet calm,cafea si imbratisare...
*O camera.Sa pot trage draperiile si sa fie noapte.Sa ma ascund sub plapuma...sa reusesc sa ma odihnesc..

Obraji rosii.Par ravasit de vant.Maini reci.Guler de haina ridicat si tremur....
Flashback.

1 octombrie 2010

The first.

cele mai frumoase zile sunt cele neplanificate...

...la cinci jurmate dimineata, cineva mi'a deschis fereastra si l'a lasat pe octombrie sa ma trezeasca cu aerul rece si soarele amortit...acum ,e toamna in fiecare colt al camerei mele...
...la ora opt am amestecat discutii despre nevoi si placeri in cesti de cafea...
...posibilitatea unei plecari la inceput de decembrie m'a facut sa rad ,iar certitudinea unei intoarceri mi'a demonstrat ca "distanta" e un termen relativ...poate chiar supraapreciat...
...idei frumoase dar care vor ramane doar la stadiul de idei...
...indecizie si confuzie in planificarea unui moment...
...in incalceala unei zile de vineri,cineva mi'a zambit si m'a intrebat daca accept un rol...
...intr'un final m'am intors in aceleasi locuri ,atat de familiare.m'am asezat pe o bucata de canapea si'am ascultat o femeie vorbindu'mi despre teatru si viitoare proiecte...despre piese...roluri...si oameni pasionati.I'am pastrat privirea.
...tot acolo am revazut o alta femeie ,pe care am imbratisat'o si m'am bucurat'o s'o vad bine si calma...si tot ei am sa'i fur o dupa-amiaza ,intr'o zi...

am fugit la tine si te'am gasit ascunsa sub o patura,alintandu'te...

exista momente cand imi dai dureri de cap...dar tot tu le vindeci..

un sarut pe frunte si un "multumesc"...

iar azi se terminat cu: