Still always..

ninge..

e miercuri ...si ar mai fi nevoie de o revedere...de un "buna" soptit si o imbratisare ce poarta dorul tuturor ninsorilor..

dar ma rezum la un gand frumos cu tinta clara si 'un zambet "al meu" usor de recunoscut..
pe care sper sa ti'l mai amintesti...

Ma simt mica.Intr'o lume in care toata lumea pare sa stie unde,ce fel si cand trebuie sa ajunga,eu ma simt mica.Si nu stiu cum voi reactiona intr'un viitor care se poate numi indepartat desi depinde cum definesti "apropiat".Stau pitita si nu vreau sa ma misc prea mult de frica sa nu "deranjez" ceva.Vorbesc soptit sperand ca astfel nu voi trezi pe nimeni dintr'un somn calm si odihnitor.Tresar on the inside cand primesc zambete necunoscute si raman contrariata cand realizez ca nu imi mai recunosti starile.
Abandon intr'o imbratisare.Speranta ca vei intelege .Si,da.Stiu ca vine Craciunul si ...ca nu'l poti simti.Fiindca nu ne'au inghetat degetele...fiindca nu ninge,si nu prea mai avem pentru ce sa alergam... fiindca nici buzele nu mai au gust de vin fiert,iar toate lacrimile n'ar fi pentru ceva posibil ci pentru un trecut avut...raman 191..

Sa ninga...te rog.

dor si atat...care dupa atata timp nu poate si nici nu se vrea a fi explicat...

raportare neclara si prabusirea unui crez dupa o seara de discutii...daramarea unor ziduri si imaginea dezorietarii..

it's not you,it's me...I still like you...