Te'am privit atent...stateai in pragul usii si nu scoteai nici un cuvant.afara ploua si aveai parul ud.uitandu'ma la tine mi'ai amintit de vara,de mare...uitandu'ma la tine au reinviat in mine toate amintirile.Am stat asa...amandoi...in liniste,mult timp.probabil o sa ma intrebi de ce nu am spus nimic...de ce?fiindca m'am saturat sa fiu eu prima care'ti spune "buna dimineata"...m'am saturat sa'ti spun ca"sunt bine" cand tu ma intrebi"ce'am?".iar tu sa te multumesti doar cu atat.m'am saturat sa vorbesc iar tu sa nu ma auzi...nu.nu m'am saturat de tine...fiindca eu te mai iubesc si te voi iubi.nu pentru ceea ce esti acum .pentru ceea ce ai fost...pentru ceea ce am fost candva.Cum?nu intelegi unde'ai gresit?hmmm.ma faci sa rad...nu e vina ta.eu sunt cea care a gresit crezand ca te voi putea schimba...dar tie ti'e indiferent,fiindca oricine,din punctul tau de vedere,poate fi inlocuit...nu'i asa?...Nu.te rog,nu vreau explicatii.nu vreau sa'mi spui sa fiu calma...findca sunt .am depasit faza in care imi pasa de ce se mai intampla...nu.acum vreau doar sa evadez din aceasta inchisoare a sufletului in care m'ai tinut captiva...imi datorezi macar atat....
-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala. -Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza. -Tu ai fost vreodata la mare? -Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua. -Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut. -Da, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara. -Si mai e cineva in ea? -Suntem numai noi doi. A, si marea. -Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna? -Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam printre valuri....
Revenirile sunt foarte ciudate...probabil fiindca esti constient ca a existat aceea"pauza".si ca inainte de momentul actual a existat "ceva"...ceva ce tu nu vei mai putea recupera...fiindca tu ai dat inapoi...ai fugit de responsabilitatea propriilor fapte si cuvinte.ai incetat din a te implica crezand ca scurta absenta...pauza despre care vorbeam, ii va face pe cei din jur sa uite.ai crezut ca ei nu vor observa si nu'ti vor duce lipsa.ca nu vor fi raniti.te'ai inselat.problema cu "pauzele" astea este ca ajungi sa te obisnuiesti cu ele sperand ca asa nu o sa'ti mai amintesti...pana intr'o zi...cand acel"ceva" e in fata scolii,in statia de autobuz...si nu ai cale de intoarcere.trebuie sa il confrunti.da.dar el e indiferent.e prea tarziu.a avut timp sa sufere....si ce e mai trist este ca ranile i s'au vindecat,fiindca tu,tu nu ai fost acolo cand a trebuit...cand avea nevoie de tine...cand ar fi trebuit sa spui ceva...-Nu.Nu.Acum e prea tarziu,ti'am zis...
